Trei cărți nemuritoare

  • Inocenții – Ioana Pârvulescu

Unii poate au o reticență când vine vorba de autori români, poate din cauza asocierii cu operele de la BAC care nu sunt pe gustul tuturor. Ei bine, Ioana Pârvulescu vine și dă peste cap preconcepția asta, cu cartea sa, Inocenții. Întâmplările sunt povestite din perspectiva Ioanei, de când era mică. Autoarea evocă amintiri din casa părintească de la Brașov, din vremea comunismului, unde locuia împreună cu părinții și frații săi, dar și cu unchi, mătuși și bunici. Acum, știu la ce te gândești – da, se aseamănă cu Amintiri din copilărie, dar are ceva special. Autoarea reușește să desprindă câte o învățătură profundă din fiecare lucru mărunt pe care îl făceau în copilărie, lucrur în care ne regăsim, fără să vrem. Este o carte care poate pătrunde adânc în sufletele noastre, dacă o lăsăm. Ne poate aduce cu un pas mai aproape de anii inocenței.

Trecutul e scris cu cerneală simpatică. Ai nevoie de căldură ca să-i vezi literele reconturate, după ce multă vreme au stat ascunse ca și cum n-ar fi fost. Trebuie să-i apropii coala albă și întinsă de o flacără sau să sufli abur din propria gură peste el pentru ca invizibilul să se transforme în vizibil și, încetul cu încetul, în fraze cu sens. Deși, de cele mai multe ori, câteva cuvinte esențiale rămân șterse, albe, loc gol și taină nedezlegată, cufundate pentru totdeauna în apele nemișcate ale timpului în care înotăm. Ale timpului în care ne înecăm.”

  • Dans dans dans – Haruki Murakami

Dacă nu ai citit până acum nicio carte din literatura japoneză, dar mai cu seamă, a lui Murakami, acesta e un semn să o faci. Stilul lui poate fi atât de diferit de literatura contemporană vestică cu care suntem obișnuiți, încât nici nu ne putem imagina. O carte din literatura japoneză este, așadar, un must pentru fanaticii cititori. Dans, dans, dans prezintă povestea și drumul introspectiv al unui bărbat al cărui nume nu este dezvăluit, care are într-o noapte un vis despre o femeie, Kiki, cu care fusese la un hotel, care strigă după ajutor. Se trezește și, bineînțeles, nu are cum să dea de ea. O cunoscuse acum mulți ani, iar Kiki dispăruse în dimineața următoare fără să dea vreun semn. Pornește în căutarea ei, cu singurul indiciu pe care îl are despre ea, și anume hotelul la care fuseseră împreună. La hotel, într-o noapte, ajunge într-o încăpere unde este așteptat de Omul Oaie – o creatură mitică, fantastică, care îl sfătuiește să nu mai stagneze în viață, pierdut în monotonie, ci să-și dea frâu liber dansului. Dansând, va găsi răspunsurile la întrebările sale. Bineînțeles, întreaga conversație este o metaforă, la fel ca si călătoria parcursă mai apoi de protagonist. Murakami îmbină excepțional fantasticul cu realismul, realizând o coeziune de mare amploare între cele două, oferindu-ne perspective ale vieții asupra căruia să reflectăm, prin prisma personajelor.

Să dansezi. Tu trebuie să dansezi cît ţine muzica. Pricepi ce-ţi spun? Dansează mai departe, fără să te opreşti. Nu te întreba de ce, nu te gândi ce sens are. Dacă începi să te gândeşti la lucrurile astea, ţi se opresc picioarele. O dată oprite, eu nu mai pot face chiar nimic pentru tine. Legăturile tale se vor destrăma complet. Se vor pierde pentru totdeauna. Nu vei mai putea trăi decât în această lume. Treptat, vei fi absorbit înăuntru. Aşa că să nu-ţi stea picioarele. Să nu-ţi pese o secundă, oricât de prostesc ţi s-ar părea. Tu continuă să dansezi, pas după pas. Ai să vezi că, puţin câte puţin, părţile înţepenite se vor mai destinde. Pentru anumite lucruri nu e prea târziu. Foloseşte tot ce poţi folosi. Dă tot din tine. N-ai de ce să te temi. Acum eşti obosit şi înspăimântat. Se întâmplă oricui. Ai senzaţia că totul e greşit. De aceea ţi se opresc picioarele.

  • Hippie – Paulo Coelho

Hippie este un roman autobiografic al lui Coelho, în care acesta vrea să portretizeze ideea de pace universală, promovată de cultura hippie în anii ‘70. Romanul urmărește povestea lui Paulo, un brazilian de 23 de ani, care își dorește să devină scriitor, trecut prin niște experiențe tulburătoare în călătoriile sale anterioare. Ajunge în Amsterdam, unde o întâlnește pe Karla – o tânără olandeză, a cărui dorință este să viziteze Nepalul cu legendarul Magic Bus, dar este prea înspăimântată pentru a pleca singură la drum, așa că își așteaptă colegul potrivit de călătorie. Odată împreună, cei doi se hotărăsc să pornească împreună spre Nepal, fiecare pentru interesele sale proprii. Cartea urmărește povestea lor, o poveste atât captivantă cât și introspectivă, și drumul spre Nepal, împreună cu provocările prin care cei doi au de trecut.

Dacă vrei să știi cine ești, învață să privești în jurul tău. Cine vrea să afle ce este magia, să caute mai întâi în preajma sa. Dumnezeu i-a lăsat omului, chiar în fața ochilor, tot ceea ce voia să-i spună – se numește Tradiția Soarelui.”

Articol redactat de Roxana Belen Pop.

Comentarii

comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.