Scrisoare către adultul care vei deveni

   Cred că toți ne-am săturat de întrebarea clișeică, și anume,  „Cum te vezi peste 10 ani?”. O întrebare relativ stupidă și inutilă, însă nu e chiar așa, dacă ajungi la vârsta de peste 20 când grijile, responsabilitățile și viața de student vin peste tine val-vârtej.

De data aceasta nu o să punem minunata întrebare menționată mai sus, ci o să vă îndemnăm pe voi, dragii noștri cititori, să vă scrieți o scrisoare către adultul care veți fi peste câțiva ani, mai mult sau mai puțin de 10 ani începând de acum. Această scrisoare să fie scrisă cu seriozitate și vă propun să vă adresați vouă, adulții din viitor, întrebări la care să vă răspundeți și a căror răspunsuri să le construiți pe măsură ce creșteți și vă dezvoltați pe toate planurile.

Dragă adultule,

Cum te simți când te uiți în oglindă? Ești sănătos? Ești împlinit? Ai aceleași principii pe care le aveai la 20 de ani? Oare viața ți se mai pare doar o aventură pe care să o trăiești cu fiecare clipă? Ai reușit să găsești scopul vieții tale? Acum totul este în ceață. Am 20 de ani, sunt student, încerc să fac față tuturor cerințelor de la facultate, să mă implic în cât mai multe activități, încerc să nu îmi neglijez părinții și să le amintesc cât de mult îi iubesc. Nu vreau să-i dezamăgesc. Mama și tata sunt bine? Sunt bunici? Știu că poate e prea devreme să îți pun aceste întrebări dar timpul trece. Toți au așteptări. Se presupune că știu ce trebuie să fac cu viața mea. Se presupune că trebuie sa îmi găsesc un job. Tu ți-ai găsit job-ul visat? Te duci cu plăcere la serviciu sau fiecare zi este o povară? Îmi este frică de rutină. Îmi este frică să mă pierd în rutina vieții în care m-aș putea pierde pe mine și totodată și esența vieții. Vreau să știu că faci ceea ce îți place. Ai muncit mult să ajungi acolo? Este important să înveți, așa e? Vorba tatălui: «Învață acum și muncește, ca mai târziu să-ți fie bine!». Te-au ajutat aceste sfaturi, nu-i așa? Sunt atâtea întrebări pe care vreau să ți le pun, vreau să știu atât de multe despre viața mea de adult. Încă mă sperie acest gând, deși sunt foarte aproape. M-am descurcat până la urmă? Cât de mult mai trebuie să muncesc? Sunt aproape să-mi ating obiectivele? Atâtea întrebări făra răspuns… însă, am vorbit prea mult despre viața profesională, nu doar ea contează. Spune-mi, te rog, te-ai îndrăgostit? Ai găsit acea dragoste care să-ți facă tot trupul să vibreze, care să te facă o persoană mai bună și care să te ducă mai sus de-al nouălea cer? Ați găsit împreună fericirea? Avem o familie frumoasă, copii și un loc pe care să-l numim acasă? Frumusețea vieții constă în lucrurile mici, în bucuriile mărunte, în zâmbete și emoții, emoțiile celor dragi, emoțiile pentru care merită să trăiești. Sper că ești fericit! Ne vedem peste câțiva ani. Până atunci, voi încerca să caut răspunsul la aceste întrebări, rând pe rând…

Te provoc și pe tine să scrii scrisoarea către adultul din tine și să o deschizi și să răspunzi la întrebări atunci când vei considera că este momentul. Peste 5 ani, peste 10 ani, peste 15 ani, sau când crezi că această persoană este pregătită să deschidă scrisoarea. Începe acum!

Articol redactat de Beatrice Lupu

Comentarii

comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.