Lumi abandonate (poem) – Alex Iovan

Conduc în noapte, în neștire
către o lume abandonată-n mine
și regăsită-n tine,
către un univers pictat cu stele
care să-mi umple cu zâmbete
lacrimile tremurânde-n ele

Strada e în negură – abisul neștiinței
și totuși, merg către tărâmul tău.
Pe al meu l-am abandonat în mii de ruine,
iar pe drumurile acelea vechi
nu se mai pleacă,
nu se mai vine.
Doar fum e în urmă – imensul necuprins,
abisul suferințelor zace pe buza prăpastiilor
dinadins…

Și eu stau, ca un privitor al teatrului,
îmi văd sentimentele imitându-l pe Sisif –
cel șchiop se duce către vârful Everest
și surdul la concertul lui Mozart.

 

Comentarii

comments