Cum vede un boboc Clujul?

Probabil orice student a avut acea stare de extaz înainte de a începe facultatea; ideea de a fi în sfârșit independent și de a ajunge într-un oraș (mai mult sau mai puțin) necunoscut, plin de viață și de mișcare ne-a ispitit pe fiecare la un moment dat. Însă cum se conturează Clujul privit din prisma unui boboc?

Personal, în prima lună am fost cuprinsă de un val haotic de sentimente. Într-o după-masă stăteam în hamac în campusul de la UT, gândindu-mă ce frumoasă e viața de student, pentru ca în noaptea aceleași zile să mă pomenesc că plâng după mama și ciorba ei rădăuțeană. Cam în aceeași perioadă, în urma unor peripeții interesante pe străzile Clujului, ctpcj.ro mi-a devenit al doilea cel mai bun prieten, bineînțeles, după Google Maps. Și pentru că am ajuns în sfera aceasta, cred că traficul și aglomerația sunt cele mai frustrante în viața unui boboc. După prima săptămână de schimbat autobuze, de insulte aduse trecerilor de pieton cu semafor și umblări anapoda prin oraș, tot ce îmi doream era să stau pe o bancă undeva la țară, în liniște totală.

Din cele relatate, se poate trage concluzia că la început Clujul poate fi copleșitor, dar odată ce începi să te acomodezi, situația se schimbă. Acum, nu mă mai pierd prin Hașdeu și am observat pentru prima oară borcanele de murături falnice de-a lungul pervazurilor din campus. Cunosc localurile prietenoase studenților cu un buget limitat și mă plimb fără GPS în zona centrului.

Însă, cel mai important aspect este faptul că, participând la diverse activități extracurriculare și alăturându-mă organizațiilor studențești, am întâlnit o mulțime de boboci pierduți de cârd asemenea mie, dar și studenți mai mari care să ne îndrume. Astfel, am început să văd Clujul diferit și să îmi dezvolt sentimentul de apartenență la comunitatea de studenți care formează cel mai tânăr și prietenos oraș din țară.

Articol redactat de Anca Poșircă

Comentarii

comments