Aventura unei zile obișnuite din 2005

Este o nouă dimineață și mama te strigă pentru a treia oară să te cheme la masă. Tu încă dormi pe jumătate, deși ai făcut un progres de când a intrat pentru prima oară în cameră, acum măcar stai în șezut. Te convingi cu greu să te îmbraci și te târăști la bucătărie.

Pe masă te așteaptă micul-dejun, o felie de pâine cu unt și salam, dar fără roșii sau ardei pentru că ești un copil mofturos – cel puțin așa zic o groază de oameni, dar ei nu înțeleg că pur și simplu nu-ți plac legumele. Înghiți din câteva îmbucături, pe nemestecate, pentru că ai întârziat, ca de obicei, la masă, și în curând începe „Locomotiva Thomas și prietenii săi”. Înșfaci cana cu lapte și cacao – fără bezele, pentru că este 2005 și nu există Instagram sau Pinterest ca să știi de această variantă îmbietoare – și ajungi la țanc să vezi simpatica locomotivă albastră trecând în mare viteză pe lângă moara de vânt. Intro-ul se termină, iar pe ecran apare personajul numit cu lipsă de tact „Controlorul cel gras”, care are o nouă rugăminte pentru eroii Insulei Sodor. Înainte să-ți dai seama, aventura locomotivelor s-a terminat, televizorul s-a stins, iar tu trebuie să dai pe gât ultimii stropi de cacao cu lapte înainte să-ți începi propria aventură.

Ajungi la grădiniță, iar colegii tăi s-au adunat deja la șezătoare pe covorul înfățișând o șosea, unde își prezintă unul altuia cu mândrie noile cartonașe din revista „Scooby-Doo”. Îți dai seama cu oroare că tata a uitat să-ți cumpere numărul de ieri în timp ce vă făceați plimbarea de seară pe malul înțesat cu tarabe și chioșcuri. Îți uiți necazul cât ai clipi însă, căci privești cu uimire și admirație descoperirea unui coleg care tocmai a câștigat titlul de cel mai cool copil din grupa mare-pregătitoare a albinuțelor în ochii tuturor: dubița misterelor în roți și caroserie, transportând cartonașe din țări de pe tot mapamondul.

Urmează câteva ore foarte serioase, în care tu și cele mai bune prietene vă jucați din nou de-a Spioanele – tu ești Clover ca de obicei, de fapt toată lumea are aceleași roluri ca de obicei, deși, dintr-un motiv sau altul, rolul lui Sam este cel mai râvnit. Ieșiți în curte să vă zbenguiți puțin pe tobogan și pe lângă văcuța de tablă pictată în culori vii, înainte să mergeți la masă.

Minutele se scurg și a venit deja ora prânzului, când vă adunați cu toții în cantină. Miroase puternic a brânza de oaie, care a fost în macaroanele de la prânzul de ieri și rasă peste mămăliga de astăzi. La fiecare îmbucătură iei trei înghițituri de apă din cana de inox, al cărei gust puternic de metal ți se pare totuși plăcut. După masă, vă înapoiați în camera grupei albinuțelor, unde dulapurile se transformă în paturi și, timp de o oră care trece agonizant de încet, vă întoarceți de pe o parte pe alta, cu ochii larg deschiși, așteptând să se încheie programul de somn ca să vă puteți juca din nou. De data aceasta va fi rândul puzzle-ului din burete cu litere, sau al mașinuțelor noi, sau poate că doamnele educatoare vă fac o surpriză și vă uitați la Shrek 2, sau…Timpul a trecut totuși destul de repede, pentru că se dă trezirea și săriți cu toții voioși din pat.

După-amiaza târziu, bunica vine să te ia de la grădi. Ți-a cumpărat un corn cu ciocolată Chipicao în care speri să găsești un cartonaș rar și o pungă cu pufuleți cu surprize care speri să te premieze odată cu păpușa aia Barbie pe care o tot vezi pe ambalaj. Din pufuleți scoți o mașinuță cu cheiță, iar din corn un cartonaș pe care îl aveai deja în triplu exemplar. Chiar și așa, nu ai timp de dezamăgiri, pentru că astăzi are loc serbarea.

Fiindcă este o ocazie specială, te încalți cu adidașii aceia cool cu luminițe, și ești gata să fii vedeta serii. Pe scenă, pornește în difuzoare „Dragoste de închiriat” și vă pregătiți să le arătați coregrafia de ultimă oră părinților, bunicilor, fraților și surorilor care vă privesc cu interes din sală.

Clipești o dată din ochi, au trecut deja cincisprezece ani, iar tu faci furori pe aceeași melodie într-un club din Cluj, deși peste câteva ore ai seminar. Mai clipești o dată, iar acum o auzi de pe canapeaua din sufragerie, după ce tocmai ai închis Microsoft Teams, finalizând ultimul curs de astăzi.

Timpul trece, facultatea vine, carantina pleacă. Dar amintirile de când erai tânăr fecior și fala munților rămân mereu într-un colțișor, așteptând să le regăsești.

Articol redactat de Alexandra Tudorescu

Comentarii

comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.