–
Ochii ei
Zbuciumați, norii căprui, îți inundă iar pomeții
Tu visezi din nou la noi până-n pragul dimineții
Din averse, se nasc bălți şi reflectă tot ce simți
Mărturii în răsărit, cerul meu, știu că mă minţi
Dubii
Sunt om modern
Cu gânduri din trecut
Nu-s eu boem.
Dar sunt pierdut
Halucinaţii stranii
Cum oare m-au furat?
Vinuri și șampanii
Mă țin vesel-supărat.
Ameţit de ceaţă, nu plutesc
Ţii la mine? Mă-ndoiesc…
Cerul meu
Trecute-s momentele cu apusuri în fiecare seară. Oare mai stai tu azi să admiri cerul, să-| privești, chit că seamănă cu toate celelalte? Ei bine, în seara asta îti promit că cerul e unul nou, pentru că un nor s-a împiedicat, o frunză a căzut și o lacrimă ți-a mângâiat obrazul. Poate nu ești așa sensibilă, dar până și fiorul care te-a gâdilat adineauri face ca cerul de mâine să fie unul nou. Și cred că atunci când ți-am spus că ești cerul meu, la asta m-am referit.
–
Sperăm că v-au plăcut creațiile de astăzi și că v-au inspirat să trimiteți și voi poezii sau alte opere pe care le-ați mai scris. Nu uitați să puneți în subiectul mailului #DeLaVoi și ne ocupăm noi de restul 😁
