A venit sesiunea, nu am învățat (suficient), nu o să mă descurc, o să ajung în restanță, o să o pic și pe aia și o să ajung o epavă a societății…sau ceva de genul. Realistic vorbind, cel mai probabil vei trece și te vei gândi ce te-a apucat în momentul acela. Emoțional vorbind…asta este o poveste mai complicată.

Este total valid să simți că îți pică lumea-n cap

Când se vorbește de perioada studenției, cel mai mare bau-bau va fi mereu conceptul de sesiune, așa că este absolut normal să simțim cum anxietatea ne cuprinde pe măsură ce perioada de foc se apropie. Faptul că îți este frică nu te face cu nimic mai inferior și nu este un semn al neputinței sau al eșecului iminent. Este pur și simplu un semn că îți pasă și că vrei să iasă totul bine.

Cel mai bun lucru pe care îl poți face este să te organizezi. Vezi în ce zile ai examenele, cum sunt ele, ce trebuie să știi. Citește informațiile, pune-ți întrebări, întreabă-i și pe alții. Nu lăsa panica să te cuprindă și să te facă să crezi că este totul pierdut. Odată ce treci peste sentimentele acestea, vei realiza cât ești de capabil.

Dacă simți nevoia să plângi sau să țipi în pernă, just do it!

Mergi în cameră, în baie sau pe scările de la cămin, ia pe cineva în brațe sau strânge perna mai tare, dă drumul la o melodie sau fă pace cu tăcerea, acest moment este al tău și ai dreptul la el oricând ai nevoie să spui “așteaptă puțin, am obosit”. Această perioadă este deja foarte stresantă, iar presiunea care se pune pe umerii tăi nu are nevoie de și mai multă companie: dacă totul pare că o ia razna, fă din tine o mică oază de liniște.

Odată ce simți că poți gândi mai clar, revino la notițe; încearcă să o iei pas cu pas și vei vedea că este puțin mai ușor să înaintezi. Nu uita: aceasta nu este o cursă, iar tu nu ești obligat să alergi ca la maraton; continuă în ritmul tău și vei ajunge în siguranță la final.

Breaking news: tu ești tu și ei sunt ei

Una dintre greșelile mari pe care le poți face în această perioadă este să te autodistrugi cu gânduri de genul: „De ce nu sunt la fel de deștept ca el?”, „Dacă ea stă până la 5 dimineața cu 3 energizante la mână, eu de ce nu aș putea?” sau „Nu am nicio șansă să fiu cineva când oameni ca ei există”. Acea notă se repară, acea pagină poate fi citită și la 10 dimineața după câteva ore de somn, iar tu vei fi în continuare suficient de bun, orice ar fi.

Încearcă să înlocuiești gândurile de genul cu afirmații pozitive și încurajări la adresa ta (“Hey, azi am citit cu 5 pagini mai mult decât ieri, ce tare!”), transformă șabloanele de comparație în ajutoare („Salut, am văzut că te descurci la asta, mă poți ajuta și pe mine? ”) și nu îți baza întregul concept de sine pe o zi proastă și o materie pe care încă nu o stăpânești. Anii vor trece, iar informațiile acestea nu vor mai conta, dar tu vei fi în continuare aici, deci ai grijă de tine!

Nu uita diferența dintre recompensă și nevoie umană

Pe măsură ce zilele din sesiune trec, iar oboseala și frustrarea se acumulează din ce în ce mai mult, motivația intrinsecă poate deveni din ce în ce mai scăzută, așa că, de multe ori, ne îndreptăm atenția spre cea extrinsecă: setarea unor țeluri pentru a continua să învățăm (o anumită notă la o materie specifică, un număr aproximativ de pagini pe care vrem să le citim zilnic) și oferirea de mici recompense care să ne motiveze atenția (snack-ul favorit, o cafea cu un prieten, un episod din serialul preferat pentru o doză de relaxare). Lucrurile de genul ne ajută să mai trecem de o zi, de un examen și, până la urmă, de sesiune cu totul.

Iar ele sunt total ok, pentru că, în primul rând, suntem oameni cu nevoi, apoi studenți în sesiune. Însă, de multe ori, uităm acest aspect și ajungem de la ideea de “o să îmi mai iau o ciocolată dacă termin și articolul acesta” la cea de “nu am de gând să mănânc până nu termin articolul acesta”. Pe lângă faptul că aceste tipuri de obiceiuri mai mult încurcă decât ajută, creierul tău având nevoie de resurse precum hrană și odihnă pentru a funcționa la parametrii optimi, ele pot avea efecte psihologice pe termen lung. Simpla acțiune de a condiționa împlinirea unei nevoi de bază de finalizarea unei sarcini ce poate fi amânată cu puțin, poate să îți afecteze mood-ul, să asocieze învățatul cu ideea de durere sau neplăcere și să conducă la gânduri negative despre propria persoană (“Dacă nu pot nici să citesc 30 de pagini, nu merit/nu am voie să mănânc”; sună cunoscut? Eu chiar sper că nu).

Un gând de final pentru tine

Așadar, acesta este semnul tău să mănânci, să dormi, să iei o gură de aer. Fie că ai terminat capitolul sau nu, fie că mâine este examenul și nu mai ai timp, fie că ți se pare că “reziști și fără”, mergi și ai grijă de tine. Sesiunea are un final, iar după acesta ești liber să te bucuri din nou la maxim de tot ceea ce are mai bun de oferit studenția, însă nu o vei putea face dacă te autodistrugi în goana periculoasă după un ideal academic. Poți și să reușești, și să rămâi împăcat cu tine; aici nu este o singură variantă corectă.

Articol redactat de Bianca Fodor

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *