–
În zbor petale de cireș,
Îți plâng plecarea,
Nu mai ești…
Soarele vărsa lacrimi mii,
Aspre raze aurii
Nu mai ești…
Copacii își pleacă capul oftând
Și eu mă preling plângând
Nu mai ești…
Mulțime de oameni întristați
O mamă cu ochii disperați
Nu mai ești…
Se uită la soare cum moare
Lăcrimând, inima o doare
Nu mai ești…
Suspină și fără putere privește
Cum preaiubitul soare amuțește
Nu mai ești…
Un înger în acea zi s-a născut,
Dar ca să o facă a durut
Nu mai ești…
Iar în final
Nu mai ești.
–