Deși în România zilelor noastre, teoretic femeile au libertatea de a face aproape tot ce-și doresc atunci când vine vorba de viața profesională, de-a lungul timpului, în țara noastră, acestea au fost victime ale nedreptății. Au existat vremuri în care femeile nu aveau foarte multe drepturi din punct de vedere social, politic sau economic. Practic, în Codul Civil din 1864, femeile aveau aproximativ aceleași drepturi pe care le aveau și minorii, libertatea lor depinzând foarte mult de statutul marital al acestora.
Cu toate acestea, de-a lungul timpului, deși îngrădite, acestea au luptat pentru drepturile lor și au avut curajul de a intra în domenii pe atunci destinate bărbaților, într-o lume condusă de bărbați. Acestea sunt câteva dintre poveștile femeilor din României a căror muncă a avut un impact asupra țării noastre, dar care nu sunt foarte cunoscute sau recunoscute pentru efortul lor.
- Sofia Nădejde
Sofia Nădejde a fost o publicistă, prozatoare și dramaturgă română. Aceasta a fost prima femeie din România care a avut dreptul de a susține Bacalaureatul într-un liceu de băieți și a scris primul roman feminist din istoria literaturii române. De-a lungul vieții sale, a susținut drepturile femeilor și mișcările acestora.
A devenit cunoscută prin polemica pe care a avut-o cu Titu Maiorescu în legătură cu capacitățile intelectuale ale femeilor. Acesta susținea că bărbații sunt mai deștepți decât femeile pentru că au capul mai mare decât acestea, deci inteligența este direct proporțională cu mărimea capului. Într-un articol publicat într-o revistă feministă a vremii, ea l-a contrazis, argumentând că există animale care au capul mult mare decât cel al oamenilor, dar nu se poate spune că acestea sunt mai inteligente decât noi. Faptul ei a fost susținut de femei, însă nu și de bărbații vremii.
Mai târziu, odată cu evoluția științei, s-a concluzionat că, de fapt, Sofia era cea care avea dreptate.
- Elisa Leonida Zamfirescu
Elisa Leonida Zamfirescu a fost una dintre femeile din România care s-a confruntat cu diferite probleme în cariera sa de inginer, ingineria fiind în acele vremuri un domeniu dedicat bărbaților.
Aceasta și-a dorit să se înscrie la Școala de Poduri și Șosele din București, însă a fost respinsă, pentru că la momentul respectiv femeile nu aveau dreptul de a urma astfel de facultate. Totuși, a reușit să fie admisă la Academia Regală Tehnică din Berlin cu greu, tot din cauza prejudecăților. Decanul facultății nu a fost ușor de convins, spunându-i că femeia trebuie să respecte „cei trei K” Kinder, Küche, Kirche (copiii, biserica, bucătăria). A terminat facultatea cu laude, devenind prima femeie inginer din România și din Germania. După studii, s-a întors în România unde și-a început cariera în inginerie.
- Sofia Ionescu-Ogrezeanu
Sofia Ionescu-Ogrezeanu a fost prima femeie neurochirurg din sud-estul Europei.
În anul 1939, aceasta intră la Facultatea de Medicină Umană din București. Deși planul său era ca după terminarea facultății să se întoarcă în orașul său natal, unde să ducă o viață liniștită ca medic internist, o întâmplare din Al doilea Război Mondial i-a schimbat traseul vieții. Din cauza bombardamentelor asupra Bucureștiului, au ajuns foarte mulți oameni răniți la spital, dar nu erau medici disponibili care să-i trateze. Printre aceștia se afla și un băiețel care avea nevoie de intervenție urgentă. Sofia, deși se afla în stagiu la acea vreme, s-a oferit să îl opereze, salvându-i astfel viața. Această întâmplare a făcut-o pe Sofia Ionescu-Ogrezeanu să urmeze neurochirurgia, având o carieră lungă și prosperă în domeniu.
- Ana Aslan
Ana Aslan, născută în 1897 în Brăila, și-a dedicat întreaga viață carierei sale și a descoperit un tratament care întârzia îmbătrânirea (Gerovital H3), acesta devenind un element de interes pentru marile personalități ale vremii din România și nu numai.
A absolvit Facultatea de Medicină din București în anul 1922 și a continuat să contribuie semnificativ în domeniul sănătății. De-a lungul carierei sale, a subliniat importanța procainei în tratarea problemelor reumatice asociate cu vârsta, folosind-o extensiv în clinicile de geriatrie. Cariera sa a luat amploare odată cu începutul anului 1949, când a devenit șefa Secției de Fiziologie la Institutul de Endocrinologie din București. Primul său experiment cu procaina a fost în cazul unui student imobilizat la pat din cauza unei crize de artroză, iar ulterior a continuat cercetările într-un azil de bătrâni.
În anii ’60, clinica sa devine foarte populară în întreaga lume, numeroase celebrități călătorind la București pentru a încerca „elixirul tinereții” inventat de Ana Aslan.
- Florica Bagdasar
Florica Bagdasar s-a născut în 1901 și a avut un impact semnificativ asupra medicinei din România, studiind la Harvard și dedicându-și cariera neuropsihiatriei infantile.
După ce și-a finalizat studiile la Facultatea de Medicină din București în 1925 și a obținut diploma de doctor în medicină și chirurgie și dreptul de liberă practică, aceasta pleacă împreună cu soțul său în Statele Unite pentru a urma cursurile de sănătate publica la Harvard. Acolo, Florica primește bursa Rockefeller. Întoarsă în țară în 1929, după numeroase concursuri susținute, Florica Bagdasar a fost definitivată ca medic primar de psihiatrie, specialitatea igienă mintală. Ea și-a concentrat studiile asupra copiilor cu boli mintale.
În 1946, soțul său, Dumitru Bagdasar, Ministru al Sănătății la acea vreme, decedează, iar Florica îi ia locul, devenind prima femeie ministru din România din 1946 până în 1948.
În ciuda obstacolelor și a prejudecăților cu care s-au confruntat de-a lungul timpului, femeile din România au reușit să-și facă auzite vocile și să-și facă simțită prezența într-o lume predominant masculină. Poveștile Sofiei Nădejde, Elisei Leonida Zamfirescu și Sofiei Ionescu-Ogrezeanu sunt doar câteva exemple de curaj, determinare și pasiune care au inspirat și continuă să inspire generații întregi. Prin contribuțiile lor semnificative în domeniile lor de activitate, aceste femei au demonstrat că nu există limite pentru ceea ce pot realiza atunci când își urmează visurile și luptă pentru ele. Este esențial să recunoaștem și să facem cunoscute aceste realizări remarcabile, nu doar pentru a le onora, ci și pentru a ne aminti că progresul și schimbarea sunt posibile atunci când ne unim și ne susținem reciproc.
Surse:
„Cine a spus că femeia nu e capabilă de muncă s-a înșelat amarnic”. Prima ROMÂNCĂ din Europa care a devenit INGINER, 6 noiembrie 2012, O. P., Antena 3.
De vorbă cu Ana Aslan. Curtea Veche. 2018. p.2.
I. C. Atanasiu, Mișcarea Socialistă 1881-1990, vol. I, București, 1924, p.175
Micutariu, Daniela (24 martie 2008). „Fălticeneanca Sofia Ionescu-Ogrezeanu a murit, la 88 de ani”. Monitorul.
Paul Cortez (1979), Dr. Florica Bagdasar (1901-1978), Rev. Med. Internă Neurol. Psihiatr. Neurochir. 2 (24): 149-50, PMID 388575
Articol redactat de Iuliana Grumeza