Ce au în comun finalurile basmelor, conversațiile cu rudele la masa de sărbători și planurile de viață a multor oameni? Toate includ, într-o formă sau alta, așteptarea că ar trebui să ajungi să fii într-o relație, preferabil cel mai curând, cel mai bine într-o căsătorie cu sufletul-pereche. Indiferent că este vorba de nunta de 3 zile și 3 nopți dintre eroul și prințesa lui Verde Împărat, după care au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, sau că e vorba de mătușa/unchiul/vărul/etc pe care îi vezi din an în Paște care tot te întreabă dacă ți-ai tras gagic/ă, ne este indusă ideea de când suntem mici că starea de bază a omului este într-o relație monogamă (ideal să fie heterosexuală), de lungă durată și cu moștenitori în viitorul imediat. Ni se spune implicit că așa vom fi fericiți, că vom avea o conexiune profundă cu o altă persoană care ne înțelege, că nu vom fi singuri. Însăși limba română are în integrată această idee, nefiind o distincție între „singur” cu sensul de „alone” (adică o persoană fără sau cu puține relații interumane) și „singur” cu sensul de „single” (adică nu într-o relație), de parcă absența unei relații amoroase înseamnă automat singurătate și izolare socială.
Realitatea este însă altfel. Un număr din ce în ce mai mare de oameni este single, datorită schimbării atitudinilor, mai ales a tinerilor, față de relații, cariera lor profesională, dar și poate din cauza pandemiei sau a rețelelor de socializare care pe unii ne-au îndepărtat de relații mai intime sau strânse. Asta înseamnă că tot mai mulți oameni petrec mai puțin timp din viața lor într-o relație, iar mulți dintre ei sunt mai fericiți decât cei cu parteneri sau chiar în căsătorii. Astfel începe să fie contracarată ideea de relație ca Sfântul Graal al fericirii. Evident, conexiunea romantică și sexuală este una care poate îmbogăți viața unui om, dar nu este neapărat pentru toată lumea.
Voi încerca să mă abțin pe cât posibil de la memă, dar… we live in a society… care echivalează faptul de a nu avea un partener cu un semn că acea persoană este imatură, nesigură pe sine, egoistă, nefericită, singură sau chiar urâtă. Dacă nu ar fi avut unul sau mai multe din aceste defecte ar fi fost într-o relație deja, așa-i? Păi, nu chiar. Există multe motive și avantaje pentru care cineva nu ar fi într-o relație. Îți oferă mai multă independență și libertate, pentru că nu ești nevoit să îți faci planurile în colaborare cu încă o persoană. Ești astfel mai flexibilă în alegeri, mai creativă, mai spontană, mai non-conformistă ca persoană. Ai mai multe timp pe care îl poți dedica hobby-urilor, dezvoltării personale, carierei, self-care-ului, dar mai ales celorlalte relații din viața ta, precum prietenilor sau familiei. Acel timp în plus oferă oamenilor single mai mult timp de voluntariate și implicare în dezvoltarea propriei comunități. Single nu înseamnă singur, chiar din contră.
Mai este un aspect ce ține de acea paradigmă, că relație=fericire și poate da impresia că aceasta este soluția la problemele cuiva, că The One (persoana visurilor tale) ar putea să fie The Chosen One, care în profețiile strămoșilor va veni să te ajute să devii un om mai bun, mai bucuros. Într-adevăr, ajutorul și susținerea cuiva sunt esențiale în depășirea unei perioade mai grele, iar o relație amoroasă îți garantează pe cineva alături și aproape. Căutarea unei relații în speranța că îți va îmbunătăți viața (ca o oglindire a atitudinii „I can fix him/her/them”, țintită spre sine „He/She/They can fix me”) poate duce la o dependență nesănătoasă, care să fie baza unei relații toxice. Dacă ești nefericit și single, vei fi nefericit și taken. Una nu garantează cealaltă.
Primordial, trebuie să fii fericit cu tine însuți, nu să depinzi de altcineva. Trebuie să te iubești întâi singur, ca să te poți dedica unei relații. Tu ești persoana cu care petreci cel mai mult timp, tu trăiești cu propriile visuri, probleme, provocări, mai mult decât va trăi altcineva. Cultivă această relație, dezvoltându-te constant, practicând self-care, bucurându-te de flexibilitate și nu uita de oamenii pe care îi iubești din jurul tău, indiferent dacă sunt single sau taken. Fii deschis la posibile relații romantice noi, dar nu le căuta cu disperare, de parcă ai fi în dependență sau în criză de timp. Astfel, o relație amoroasă nu va fi un task pe planul vieții, precum „Trece bacul”, „Termină facultatea” și „Hai la muncă”, ci va fi cireașa de pe tort perfectă la o viață în care ești satisfăcut cu tine însuți. Descătușează-te de propriul chin, că dacă nu ești într-o relație ești stricat și spune: „F*ck it! I’m single and proud of it!”.
Bibliografie orientativă și mai multe despre acest subiect:
- Angela Haupt, Yes, Single People Can Be Happy and Healthy, în Time Magazine, https://time.com/6255111/single-people-happy-healthy/.
- Isadora Alman, The Joys of Being Single, în Psychology Today, https://www.psychologytoday.com/intl/blog/sex-sociability/202209/the-joys-being-single.
- Bella DePaulo, What no one ever told you about people who are single, postat de TEDx Talks pe Youtube, https://www.youtube.com/watch?v=lyZysfafOAs.
Articol redactat de Sabin Doboș