Discursul specific Valentine’s Day, Dragobete și tot ce ține de luna iubirii în general pare să fi făcut, în ultimii câțiva ani, o tranziție: la început, tot ce vedeai de Ziua Îndrăgostiților erau cupluri fericite care ies la date-uri, ursuleți, ciocolățele și inimioare. Pe urmă a apărut și opoziția, cu retorici de tip: „E doar o sărbătoare consumeristă!”, „Trebuie să celebrezi iubirea tot timpul, nu doar într-o zi din an!”, „Dacă mai văd îndrăgostiți pe stradă o să dau cu ceva după ei!”. Nu spun că nu există critici valide la adresa acestei sărbători, dar în ultimii doi-trei ani am început să văd din ce în ce mai des o alternativă mai benefică la taberele am cu cine sărbători și sunt hater: ideea că poate e perfect în regulă să fii single și că înainte de a-i iubi pe alții trebuie să te iubești pe tine.
Ce a vrut să spună autoarea?
Fenomenul de self-love, un concept apărut încă de pe vremea lui Aristotel sub numele de philautia (Zagal, 2009), circulă din ce în ce mai des și presupune să-ți apreciezi propria valoare și să ai, în general, grijă de fericirea ta și de starea ta de bine. Ține un gratitude journal, fă-ți complimente în oglindă, vorbește cu tine însăți/însuți cum ai vorbi cu un prieten; asta ne spune Dr. Stacey Diane Arañez Litam într-un articol din Forbes Health. În general, discuțiile pe acest subiect sunt destul de harmless, fie că e vorba de medici și de psihologi acreditați sau de păreri neavizate ale unor oameni de rând care au mai încercat și ei una-alta. Cu toate acestea, simt că încă nu s-a adus în lumina reflectoarelor o altă perspectivă foarte relevantă.
That’s very interesting, but what do we do about the gays?
Lăsând referințele de pe TikTok de acum trei ani la o parte, este relevant dacă faci sau nu parte din comunitatea LGBTQ+ când vorbim de self-love? Te afectează cumva în încercarea de a te iubi mai mult faptul că ești queer? Care-i șpilul? Ca să pot trage o concluzie, am stat de vorbă cu câțiva studenți queer, a căror identitate va rămâne sub anonimat. Unele răspunsuri au avut ușoare modificări de formă pentru claritate și corectitudine gramaticală.
Contează foarte mult să ai un support group care să îți dea încredere că este ok, că poți să te accepți așa cum ești. Din acel punct devine mai ușor (…) să ai o relație bună cu propria persoană, at least in my case.
Într-adevăr, e greu să știi ce-i iubirea când nimeni din jurul tău nu ți-o arată. E firesc să ai nevoie și de validare externă (atâta timp cât nu depinzi complet de aceasta) și este complet normal să ai persoane apropiate, care să te susțină și să te motiveze. Devine o chestiune și mai importantă în momentul în care faci parte dintr-o minoritate și pe lângă fricile de zi cu zi, mai ai de-a face și cu diverse forme de discriminare. Raportându-ne la comunitatea LGBTQ+, să fii queer și să te naști în România nu e o situație tocmai fericită, un aspect pe care îl știm deja cu toții. Conform World Values Survey, Wave 7 (2017-2020), 55,9% dintre români au menționat că n-ar accepta vecini homosexuali. Asta așa, ca idee, că ura de la noi se vede cu ochiul liber, n-avem nevoie de statistici. Tocmai de aceea, într-o lume care încă pare să fie împotriva ta, ai nevoie de un grup de persoane dragi în care să poți avea încredere și care să-ți fie alături. Alt răspuns la întrebarea „Crezi că le este mai ușor sau mai greu persoanelor queer să se iubească?” zice așa:
În momentul în care trăiești într-un loc în care ești acceptat, iubirea de sine este la fel de ușoară sau grea ca pentru orice altă persoană. Însă dacă te dezvolți într-un mediu mai ”close-minded”, ți se adaugă încă un nivel de întrecut: acceptarea de sine. Dacă persoanele din jurul tău nu te acceptă, e destul de greu să dezvolți abilitatea de a te accepta tu, dar nu imposibil.
Să nu uităm de identitatea de gen: joacă și ea un rol în toată ecuația asta, după cum ne relatează altcineva:
Eu personal în liceu am avut probleme de body-image, nu consideram că mă conform modului cum ar trebui să arate „un bărbat adevărat”. Mă uitam în oglindă și îmi era scârbă. După mi-am dat seama că nu trebuie sa arăt dupa standardele altora, că pot sa fiu eu însumi, gen nu „bărbat”. Disconfortul din încercarea de a mă prezenta ca un gen ce nu eram a dus la ura de sine, deci o cale mai lungă spre iubire de sine.
Dar persoanele queer ce părere au?
Evident, nu pot vorbi în numele întregii comunități, dar mi-am întrebat respondenții și respondentele cât de importantă li se pare iubirea de sine pe o scară de la 1 la 5 și de ce. Am primit doar răspunsuri de la 4 în sus, cu următoarele argumente:
Pentru că înainte aveam probleme cu stima de sine (cel puțin, mult mai mari decât am acum) și de atunci mi-am format mai multe obiceiuri de tip self-love care mă ajuta să mă simt mult mai bine în pielea mea.
Știu că este un aspect extrem de important, însă știu că nu am ajuns în punctul în care să îl valorific la maxim.
Mi se pare că nu ne putem baza doar pe self-love, până la urmă avem nevoie și de iubire de la cei apropiați.
Pentru că fără self-love nu putem fi 100% noi înșine.
Într-adevăr, ne este necesar și util să depunem eforturi în această direcție, indiferent de orientare sexuală, rasă, gen, etnie și alte considerente demografice. Oricui îi prinde bine o mască de cărbune după o zi lungă, un shopping session cinstit sau să se mai vadă cu prietenii la o bârfă. Iubirea de sine poate lua multe forme, nu are un manual de instrucțiuni care să fie bun pentru toată lumea și, până la urmă, ”it’s the journey, not the destination”. Ar trebui, totuși, să fim mai conștienți de faptul că respectiva călătorie devine automat mai anevoioasă dacă nu ești cis și hetero și, pe urmă, să ducem vorba mai departe. Nu o să transformăm lumea în curcubee și stegulețe Pride, dar poate ne aude cineva care avea nevoie de o vorbă bună.
Bibliografie
- self-love. (2024, February 12). Dicționarul Merriam-Webster. https://www.merriam-webster.com/dictionary/self-love
- Solis-Moreira, J. (2023, January 23). 6 Ways To Practice Self-Love. Forbes Health. https://www.forbes.com/health/mind/how-to-practice-self-love/
- World Values Survey, Wave 7 (2017-2020).
- Zagal, H. (2009). The role of Philautia in Aristotle’s Ethics. Acta Philosophica.
Articol redactat de Andra Belea