De cele mai multe ori, facultatea poate deveni solicitantă pentru studenți, mai ales în sesiune când gândul tuturor se îndreaptă spre examene. Totuși, acest lucru poate fi valabil și pe parcursul celor două semestre, astfel că putem ajunge să ne concentrăm foarte mult pe studiu, ceea ce e un lucru bun atâta timp cât nu ne suprasolicităm. Ar fi ideal ca fiecare să-și creeze acea stare de echilibru și să reușească să își împartă timpul între facultate, hobby-uri, ieșiri cu gașca etc. , dar așa cum spune un proverb românesc: „Socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg.” Adesea faptul că nu avem cum să ne facem suficient timp pentru tot ce avem în plan poate veni la pachet cu un sentiment puternic de neputință care ne frustrează, dar țineți minte: este în regulă ca lucrurile să nu iasă întotdeauna exact așa cum ne-am dori. Don’t be hard on yourself.
În acest context, este important să nu ne plafonăm și în ciuda stresului și a provocărilor din mediul academic, să nu încetăm să practicăm activitățile care ne fac plăcere / hobby-urile. Poate chiar putem descoperi unele noi. Totuși, pentru a înțelege în profunzime despre ce vorbim, nu putem să nu ne punem următoarele întrebări: Ce reprezintă, de fapt, un hobby? A suferit conceptul de hobby vreo evoluție de-a lungul timpului?
Ei bine, conceptul de hobby ca timp liber petrecut într-un mod plăcut și activitate de relaxare, așa cum îl știm noi azi, e destul recent. Astfel, termenul de hobby era folosit încă din secolul al XVI-lea în limba engleză, dar cu o cu totul altă conotație. Hobby desemna la acea vreme noțiunea de ponei, iar folosit ca hobby horse făcea referință la căluțul de lemn, o jucărie foarte populară la vremea ei, care putea avea diferite forme și dimensiuni.
În secolul al XVII-lea era folosit cu sens peiorativ, sugerându-se că în percepția societății a avea un hobby nu era ceva de dorit, din contră, erau considerate copilărești, chiar triviale. De exemplu, în opera literară Tristam Shandy apărută în 1759 și scrisă de Laurence Sterne, termenul de hobby horse era folosit cu sensul de obsesie, capriciu, confirmând cele relatate mai sus. Totodată, se crede că tot datorită acestei opere și a influenței sale semnificația cuvântului hobby de atunci s-a schimbat în cea pe care o cunoaștem azi. Un alt factor care a ajutat acest proces în secolul al XVIII-lea a fost reprezentat de fixarea mai exactă a orelor de muncă în contextul unei societăți industrializate și a unui timp liber mai mare decât înainte. În aceeași perioadă a apărut ideea cum că hobby-urile trebuie să servească scopului de a ajuta persoana care le practica să se dezvolte, să învețe ceva folositor.
Abia în secolul XX hobby-urile erau percepute ca activități mai lejere, dar nici atunci nu dispăruse ideea de utilitate a hobby-ului, astfel că prin hobby se refereau la activități precum: colecționare de timbre, broderie, tricotat, croșetat, pictură, sculptură și chiar fotografie. Hobby-urile se schimbă de-a lungul timpului, astfel că în secolul XXI sculptura, tricotatul și colecționarea de timbre nu se mai încadrează la categoria de hobby, dar jocurile video, cititul, ascultatul muzicii și binge watching-ul da.
Rămâne totuși o întrebare la care nu am răspuns încă: Cum îmbinăm hobby-urile cu facultatea?
Sunt de părere că atunci când chiar îți place un lucru, acel lucru nu o să dispară niciodată din viața ta. Poate vei fi nevoit să lași hobby-ul pe plan secund în favoarea facultății și e okay, dar ceea ce contează cu adevărat este ca în ciuda perioadelor de pauză să-ți continui hobby-ul, oricare ar fi acela. Este esențial să încerci să cunoști oameni care îți împărtășesc hobby-ul pentru că în momentele dificile, ai de la cine să ceri un sfat, de la cine să te inspiri și să primești motivația necesară pentru a continua.
Hobby-urile mele sunt cititul și scrisul. Inițial, erau foarte bine corelate pentru că scriam despre ceea ce citeam, dar ulterior, am experimentat mai mult în sfera de scris și am încercat să scriu atât proză cât și versuri. Încă din liceu, am cochetat și cu redactarea de articole, parte pe care o consolidez și acum, pe perioada studenției, prin activitățile de voluntariat în care mă implic.
Trebuie să recunosc că o perioadă a trebuit să le neglijez pentru că nu aveam deloc timp la dispoziție, simțeam constant că nu sunt suficiente ore într-o zi pentru a finaliza tot ce îmi propusesem și mă judecam aspru din cauza acestui fapt, dar am trecut și peste acel impas, am reușit să mă reconectez cu pasiunile mele și în prezent consider că investesc timp de calitate în hobby-urile mele. M-a ajutat foarte mult să interacționez cu oameni pasionați de aceleași domenii de interes ca și mine, schimbul de idei și experiențe din start e un lucru favorabil care te ajută să te dezvolți și poate să duci pasiunea pe care o ai la un alt nivel, iar faptul că poți primi critică constructivă de la o persoană imparțială e un alt avantaj care trebuie luat în calcul.
Pentru a afla ce pasiuni mai au tinerii, am luat legătura cu câțiva studenți care au vrut să ne împărtășească din experiențele lor.
Astfel, prima persoană cu care am vorbit a fost Paula, ale cărei hobby-uri sunt cititul, pasiune pe care o are din copilărie și croșetatul, activitate descoperită mai recent. După cum mi-a mărturisit, nu este expertă în croșetat, dar nici nu contează pentru că o relaxează și se bucură de această activitate din plin. Deși a început facultatea abia din octombrie și între timp are și un job, nu a încetat din a-și practica hobby-urile în ciuda timpului limitat:
Când veneam de la facultate, după o zi și la lucru, numai hobby-urile mă mai aduceau la liman. Am venit cu fire și croșete de acasă, croșetez la lampă, noaptea, tai din orele de somn. Cât despre citit, asta pot face la job. Îmbin utilul cu plăcutul, pe tema asta oarecum.
Mi-a vorbit și despre obstacolele de care s-a lovit, precum lipsa de motivație și oboseala acută, dar și cum le-a depășit:
Nu mai aveam motivație să citesc nimic, de croșetat nici nu mai zic. Singurul mod prin care le-am depășit a fost să îmi ofer un pic de timp, să depășesc faza de oboseală și după aceea, am reluat totul fără alte impedimente.
Tot referitor la motivație, a reiterat importanța interacțiunii cu oameni pasionați de același lucru:
De când am întâlnit o fată care croșetează și ea și putem face schimb de impresii legate de calitatea materialelor, am reînceput serios să lucrez la asta.
Următoarea persoană care a dorit să-și împărtășească experiența este Rareș. Îi place să cânte la chitară și să patineze. Secretul lui Rareș de a îmbina hobby-urile cu facultatea se bazează pe efort, disciplină și consecvență:
Pur și simplu, mi le forțez în program. Adică vin de la facultate, cânt o oră și după văd ce fac cu temele și învățatul. Iar dacă am stabilit că voi merge la patinoar împreună cu unul sau mai mulți prieteni, dar în ziua respectivă nu prea am chef să ies din casă, atunci tot o voi face. Și nu-mi regret decizia pentru că e doar comoditatea care mă face să cred ca nu vreau să merg, dar acolo sigur mă voi simți grozav.
Totodată, acesta conchide că e greu când ai mai multe hobby-uri, iar acestea nu au legătură între ele, dar a găsit o soluție și pentru acest impediment:
Eu, pur și simplu, îi acord fiecăruia câte o săptămână sau două în care mă focusez pe el, iar după trec la următorul. Nu e ideal, dar n-am găsit o soluție mai bună compatibilă cu facultatea.
Și Rareș mi-a povestit că la un moment dat, și-a pierdut motivația din cauza faptului că nu mai avea timp de hobby-urile sale, dar demotivația sa mai era cauzată și de faptul că simțea că nu progresează. Din fericire, a depășit acel moment și s-a reapropiat de hobby-urile sale întâi de toate din punct de vedere emoțional:
A trebuit doar să intru pe gheață și mi-am amintit de ce îmi place să patinez. Iar referitor la chitară, am încercat un stil nou și am început să cânt și împreună cu alte persoane, nu doar singur.
Dacă până acum am vorbit de hobby-uri by the book ca cititul, cântatul la chitară și croșetatul, e timpul să vorbim și de cele la care în mod normal nu ne-am gândi ca hobby-uri, deși asta reprezintă. Pentru această parte, Sabin mi-a dezvăluit experiența sa și cum reușește să facă vieții de student, dar să se ocupe îndeaproape și de pasiunile sale. Hobby-urile acestuia sunt voluntariatul și implicarea activă în organizații studențești, gătitul, să urmărească seriale și filme și chiar și video gaming. Mi-a recunoscut că facultatea e prioritară, astfel că a alocat mult mai puțin timp decât înainte serialelor și jocurilor video. Dintre toate hobby-urile sale, are totuși unul favorit pe care îl alege adesea în detrimentul celorlalte:
Voluntariatul, pentru că mă implic spre îmbunătățirea comunității în care mă aflu.
La fel ca și ceilalți, s-a simțit fără motivație din cauze similare, dar cu toate acestea, a decis să-și folosească timpul liber rămas cu folos și să investească în hobby-ul care îi aduce cea mai mai mare satisfacție și un aport mai mare de dezvoltare:
M-am simțit demotivat, mai ales pentru că nu am așa de mult timp liber ca înainte, dar aleg să mi-l ocup cu activități care îmi fac mai multă plăcere. Asta mai ales în detrimentul jocurilor video față de voluntariat. Also, netul slab din cămin nu prea te lasă să te uiți la filme și seriale.
Există totuși un lucru cu o valoare mult mai mare decât cele deja menționate, poate chiar inestimabilă care ar trebui să stea la baza a tot ceea ce facem: nu te opri niciodată din a crede în tine și în hobby-urile tale.
Articol redactat de Kate Armitage