Facultatea este un mare pas pentru multe persoane. Este o etapă a vieții în care îți începi independența, în care trăiești într-un oraș nou, în care întâlnești oameni noi și trăiești lucruri noi. În Cluj-Napoca, aceste aspecte sunt cu atât mai prezente, având în vederea mărimea sa, dezvoltarea orașului, și numărul studenților (mai ales queer) care sunt atrași să vină aici din toate colțurile țării, și nu numai, pentru a-și începe viața adult aici, într-un mediu mai primitor ca acasă. Am vorbit cu mai mulți studenți din comunitatea LGBTQ+, să-mi povestească despre cum era viața lor acasă, la liceu, și cum e cea de acum, la Cluj, la facultate. Așadar, îi avem pe:

  • Nicola. Ea este studentă la UBB și are 21 de ani. E din România, este bisexuală, ea/ei și are o obsesie pentru ciocolată.
  • Halász. Este student la Facultatea de Istorie și Filosofie UBB și are 23 ani. Vine din zona Partium, este gay și cis (he/him), îi place să iasă la cafenele cu prietenii, să citească și să se joace jocuri video.
  • Sage. Este studentx la UBB FIF și are 19 ani. E dintr-un oraş mic din Ardeal, este pan şi non-binary (they/them, în română e ok şi feminin, dar de preferat limbaj cât mai neutru), și îi place să picteze.
  • Ștefi. Este student la UBB (profil uman), are 20 de ani, licență anul II. Provine dintr-un oraș mediu-mare din Moldova, e gay și demiguy (he/they, în română e ok masculin, dar preferă limbaj mai neutru, dacă posibil), și îi place să-și gătească mâncare.
  • Andreea. Este studentă la UBB. Are 20 de ani, e la nivel licență. Este din Cluj, queer, she/they, și iubește animalele, arta, și îi place să se implice și să dea voce oamenilor care nu au această posibilitate.
  • Amalia. Ea este studentă la UBB și e în anul II. Este bisexuală, dintr-un oraș mic din Transilvania, she/her și îi place să citească și să colecționeze muzică.
  • Claudia. Este studentă la UBB, are 21 de ani, e în anul II, vine din Alba, este bisexuală, she/her.
  • Maria. Ea are 20 de ani și este studentă în anul 2 la UBB. Provine dintr-un sat din Vâlcea și e bisexuală (pronumele sunt she/her). Ca și fun fact despre ea, începe foarte multe hobby-uri care sunt time-consuming, pe care le tot schimbă și le reia.
  • Andrei. Are 18 ani și este student la UBB (pe un domeniu uman), în anul I. Este din Transilvania rurală și e bisexual (he/him). Îi plac pisicile, istoria și să călătorească.

Unii intervievați au folosit pseudonime.

După o zi lungă – acasă în familie vs. cu colegii de cameră

Indiferent de ce faci în timpul unei zile, fie că ai școală/facultate, job, că mergi să înveți la bibliotecă, că participi în voluntariate sau te rupi la petreceri, vrei ca locul la care te întorci, acasă, să fie un safe space, unde să te simți în largul tău, fără nevoia de a te conforma așteptărilor altora. Pentru persoanele queer, acest lucru este cu atât mai important, având în vedere că în România, atitudinea este mai negativă față de comunitatea LGBTQ+.

Așadar, în ce mediu familial au crescut intervievații noștri? Andrei are o familie explicit homofobă, cu o mentalitate depășită, bazată pe religie și norme de gen. Pentru Nicola, Sage și Halász, deși au familii iubitoare, simt reticență din partea lor când se discută subiecte queer și nu au povestit despre sexualitatea lor. Pentru Sage și Halász în familie sunt exprimate opinii destul de homofobe. Într-o situație similară era și Claudia, dar ea mai mult se stresa cu învățatul. Amalia are o familie cu atitudini general pozitive față de comunitatea LGBTQ+. În cazul ei, dar și a lui Halász, unul dintre părinți știe că copilul lor e queer, dar neagă acest fapt. Ștefi și Maria ambii au mamă mai tolerantă (pentru o persoană care a crescut în generația ei) și tată homofob. Din fericire părinții lor sunt divorțați, iar ei trăiesc la părintele mai tolerant. Ștefi e out pentru ambii părinți. Andreea a avut o situație comparativ mai fericită: părinții ei știu de mai demult de orientarea ei sexuală, reacția lor fiind „ok-ish”. Deci, un întreg spectru, de la rău la bun, homofob la tolerant.

Dar la cămin/chirie/etc la Cluj oare cum e situația? Se întoarce studentul nostru cu frică înapoi în cameră să se culce? Pentru Halász, e mai greu: doi dintre colegii de cameră au atitudini homofobe, așa că nu e out. Nici în cazul lui Ștefi colegii de cameră nu știu, dar n-ar fi îngrijorat dacă ar afla. La Andrei, colegii de cămin privat au păreri mixte: unii aparțin comunității LGBTQ+ sau au atitudini pozitive față de ea, alții sunt toleranți în teorie, dar nu și în practică. Maria, Amalia și Claudia spun că au o situație foarte bună la cămin, au colege de cameră care sunt prietene, tolerante sau chiar queer.

Pe partea de „acasă” (la propriu și la figurat), situația pentru studenții queer non-clujeni pare să fie o îmbunătățire.

Mediul academic – profesori & colegi

Pentru elevi și studenți, viața se învârte în jurul mediului academic (școală, respectiv facultate), așadar atmosfera din cadrul acestuia este importantă pentru dezvoltarea și performanța noastră. Un mediu deschis, incluziv și care apreciază diversitatea de experiență și opinie este unul atractiv și benefic pentru elevi/studenți, mai ales dacă aceștia aparțin unor minorități tradițional discriminate precum comunitatea LGBTQ+. Această atmosferă este creată atât de figurile de autoritate (profesorii), cât și de celelalte persoane de-o vârstă cu tine, cu care stai în bancă și în pauze (colegii).

Întâi, cum era situația în minunatele licee românești? Fenomenul bullying-ului din mediul școlar românesc este unul pe departe de a fi eradicat și este cu atât mai apăsător pentru persoanele queer, bigotismul fiind combustibil pentru glume, insulte și batjocură. Astfel, fie victime, fie martori la bullying pe filieră homofobă, dar nu numai, au fost Nicola, Andrei, Maria, Claudia, Halász și Sage. Despre unii erau zvonuri că ar fi queer și altora le era frică să nu se afle și acasă, precum Sage și Ștefi (tatăl lui e profesor la școala unde învăța). Unii nu erau open față de aproape nimeni (Ștefi, Sage, Maria). Unii aveau un mic grupuleț de colegi care știau (Halász, Amalia, Andrei). Unii au avut medii chiar primitoare pentru persoane queer (Amalia, Andreea), Andreea fiind chiar out. Profesorii, în general, fie din profesionalism, fie pentru a evita subiecte tabu, nu emiteau păreri într-un sens sau altul. Sage a avut o experiență mai negativă în acest sens, dar a avut o profesoară cu care se simțea în siguranță. Pentru restul, erau rare cazurile în care profesorii se exprimau ca fiind toleranți sau nu (deși cel mai des întâlnit caz este cel al profesorului de religie intolerant).

Și după, la facultate cum este? Aici experiențele par să fie împărțite. Despre profesori, unii au cadre didactice, în mare, categoric cu perspective pozitive asupra comunității LGBTQ+: Andrei, Amalia, Nicola și Claudia. Pentru Ștefi, Sage, Halász, Andreea și Maria, corpul profesoral este mai degrabă mixt; unii mai au scăpări, mulți nu exprimă opinii pe astfel de subiecte. Despre colegi, toți spun că au colegi mai degrabă toleranți comparativ cu colectivul din liceu, mai puțin Andreea. Ea are o experiență validă, alți intervievați menționând de asemenea exemple de comportamente homofobe de la colegi sau profesori.

Facultatea atrage elevi de tot felul, din toată țara:, atât tineri queer și aliați, cât și bigoți și homofobi. Totuși, în general, mediul academic pare să fie mai primitor.

Mediul social – prieteni & comunități

Evident, viața, școala și facultatea nu constau doar în învățat. Destul de importantă este și socializarea, prietenii cu care te înconjori și comunitățile în care alegi să te implici. Aici depinde de tine, cât de dispus/ă/x ești să te deschizi cuiva, dar și de loc, dacă oamenii de acolo sunt dispuși ei să te accepte.

Once again, cum era înainte? În general, în timpul liceului aveau cel mult un prieten sau un mic grup de prieteni, în cadrul căruia puteau să fie out (Andrei, Nicola, Sage, Halász, Maria, Amalia). Claudia nu era out nici pentru ei, iar Ștefi nu prea avea prieteni și oricum nu era out pentru mai nimeni. Andreea, prin forța personalității sale, nu băga în seamă comentarii homofobe. Comunitățile online de persoane queer erau un refugiu pentru câțiva (Andrei și Nicola). Ștefi era în clubul de dezbateri care era un mediu foarte incluziv.

La facultate, iarăși se remarcă o diferență relativ mare. Toți au cel puțin un grup de prieteni queer sau aliați, în cadrul cărora se simt bine și integrați. Unii se implică și în organizații sau alte voluntariate în care se simt bine-veniți, fie că acestea sunt de profil LGTBQ+ sau altele (Andrei, Ștefi, Andreea, Amalia), după nume fiind menționate Queer Sisterhood și Organizația Studenților de la Universitatea Babeș-Bolyai (OSUBB).

În general, deci, se vede o îmbunătățire.

Viața amoroasă –  tentative & realizări

Iubirea, atracția și sexualitatea reprezintă aspecte importante pentru viața multor oameni, mai ales a celor queer (excepție notabilă și validă sunt persoanele de pe spectrul asexualității, care de asemenea fac parte din comunitatea LGBTQ+). Acestea țin de cea mai profundă și intimă parte a unora dintre noi, iar abilitatea sau inabilitatea de a le exprima ne poate afecta pe plan emoțional, mai ales dacă ne sunt din start invalidate sentimentele și trăirile noastre.

La liceu, în general, mediul era mai neprimitor, deci și interacțiunile de natură romantică erau limitate. O experiență cu sărutări și mangâieri cu o persoană de același gen la o cabană aici (Andrei), un crush pe un prieten de același gen reciproc care nu a dus nicăieri acolo (Nicola), un situationship dincolo (Sage), un crush neîmpărtășit mai încolo (Halász și Amalia). Ștefi și Maria nu au avut vreun fel de relație queer, deși Ștefi a avut mai multe crush-uri. Andreea a avut și ea relații cu fete.

La facultate, într-un mediu nou și deschis, altfel stă situația. Nicola și Amalia au mers la întâlniri cu fete; Maria a avut mai multe hook-up-uri; Sage se află într-o relație de termen cu un băiat care îi respectă identitatea (deși a mai most fetișizatx de mai mulți bărbați); Andrei a avut și el mai multe experiențe amoroase cu bărbați; Claudia este și ea într-o relație; Andreea a avut și ea mai multe relații cu fete. Ștefi și Halász încă nu au avut vreun fel de relație, fie din lipsă de interes, fie din anxietate.

În orice caz nefiind un mediu perceput ca fiind periculos, este mult mai ușor să-ți exprimi sentimentele.

Exprimarea genului –  aparență & esență

Genul este felul tău de a fi: modul cum te exprimi, cum te îmbraci, cum gesticulezi, cum te prezinți în public și cum te vezi pe tine însuți. Poate sau nu să fie corelat cu sexul tău, dar în orice caz este influențat de mediul în care trăiești și de cum te judecă oamenii pe baza modulului tău de exprimare, indiferent dacă ești cisgen (te identifici cu genul dat la naștere) sau transgen (nu te identifici cu genul dat la naștere).

Așadar, pentru ultima dată, cum se exprimau intervievații acasă? Sage era tunsx scurt și purta haine androgine, evitându-le pe cele mai feminine. Ștefi, în mare, se exprima ca un băiat cisgen tipic, pentru a nu atrage atenția sau a naște zvonuri. Andreea se îmbrăca după vibe-ul zilei, de obicei neutru spre masculin. Maria, Amalia și Nicola se exprimau destul de stereotipic feminin (Nicola și Amalia fiind chiar criticate că nu arată „destul de queer”). Andrei și Halász se îmbrăcau și în haine cât mai masculine sau de culori mai închise, tot pentru a nu trezii dubii.

La facultate, Sage nu mai dorește să arate ca stereotipul unei persoane non-binare, se îmbracă cu ce este confortabil și cum se simte în ziua respectivă. Ștefi a început să poarte mai multe brățări, inele, poartă plete și chiar și-a vopsit unghiile. Maria a abandonat ideea de vestimentație de gen, dar nici nu se simte nevrednică de rochii sau fuste. Andreea a început și ea să îmbrățișeze partea feminină. Halász este mai confortabil cu el însuși, dar nu și-a schimbat substanțial prezentarea. Nici Andrei nu s-a schimbat foarte mult, mai poartă make-up la petreceri și simte că și-a dezvoltat simțul vestimentar. Și Amalia recunoaște că se îmbracă mai bine. 

Per total, tinerii noștrii queer se simt mai bine în propria lor piele.

Better? Better…

Așa cum nu ești tu când ți-e foame, nici nu poți fi tu însuți când ești deprivat de un mediu în care să te simți inclus/ă/x și acceptat/ă/x. Așadar, este Clujul Snickers-ul de libertate și egalitate pentru studenții queer? Cum se compara viața la facultate cu viața la liceu? De data asta, direct de la ei:

În Cluj, viața mea se simte cât se poate de normală. Nu m-am ascuns față de nimeni. Am prieteni care mă susțin din toate punctele de vedere; au venit cu mine la activitățile Pride și în Delirio, unde chiar am avut o experiență super mișto. 

Am cunoscut multe persoane queer și am aflat despre experiențele altora. Am fost și la date-uri cu fete, ceea ce a fost foarte mind-blowing pentru mine, având în vedere că acasă nu am avut oportunitatea asta. 

Îmi fac licența pe reprezentarea comunității LGBTQAI+ în seriale și toți profesorii cu care am discutat despre subiect au fost foarte încântați și mi-au oferit multe sfaturi. 

Pot spune că acest oraș și viața de student overall mi-au oferit un spațiu foarte safe în care să mă dezvolt frumos și în armonie. I wouldn’t go any other way.

Nicola

La Cluj, aș zice că e mult mai bine decât acasă. Fiind un oraș mare, care atrage mereu lume nouă și diferită, și care dă oportunități de a te întâlni cu acești oameni, te face să-ți găsești prieteni noi, dar te și învață chestii despre lume și despre tine însuți.

Acasă nu prea ai șanse să găsești o comunitate LGBTQ+.

Halász

La Cluj, am putut fi mult mai outspoken despre faptul că fac parte din comunitate. Chiar m-am simțit că pot să fiu cea mai autentică versiune a mea. Pe când acasă a trebuit și încă mai trebuie să mă ascund, să port o mască de dragul persoanelor care mi-au făcut adolescența un chin.

Sage

Dacă acasă făceam, în mare, mai tot posibilul să nu dau cea mai mică idee că aș fi altceva decât Heterosexual CisgenTM, la Cluj m-am dezvoltat foarte mult, am dobândit destul de multă încredere în mine, sunt foarte fericit de modul cum mă prezint lumii, fără teama că m-ar judeca cineva.

Ștefi

Eu am fost întotdeauna o persoană emancipată, atât la liceu, cât și la facultate. Atâta că, la facultate, unde deși ar trebui să fim mai educați, mi s-a dovedit fix opusul. Foarte multe persoane cred că este o laudă să fii homofob. Personal nu sunt afectată atât de tare de homofobie, pentru că știu cum să-i iau și să discut cu astfel de persoane, dar știu că am colegi care sunt afectați de astfel de comentarii.

Andreea (comparând liceul la Cluj și facultatea la Cluj)

Clujul mi se pare cel mai queer-friendly oraș din toată țara, nu cred că mi-ar fi mai ușor oriunde altundeva în România să găsesc la fel de multe persoane queer în jurul meu.

Amalia

Sunt două experiențe total diferite. Oamenii care sunt în Cluj sunt mai deschiși la minte față de acasă.

Claudia

La Cluj, mă simt mult mai acceptată și mult mai în largul meu, să fiu sinceră. Pot să îmi petrec timpul cu oamenii care mă înțeleg și care au experiențe similare cu ale mele.

Maria

Experiența de Cluj este, până acum, ceea ce mi-am dorit să știu și să am de mai demult ca membru al comunității LGBTQ+; bineînțeles, cu unele excepții sau adăugiri. Provenind dintr-un mediu restrictiv și care cu greu mi-a permis să fiu așa cum mi-aș dori sau cum aș putea să fiu, diferența este profundă.

Mă simt mai mult în largul meu, într-o comunitate unde sunt mai respectat, unde prezența mea sau ceea ce gândesc nu i-ar putea afecta pe alții. Mă simt iubit de alții pentru ceea ce sunt, mă simt apreciat în corpul meu, self-fulfilled. 

Este un început nou și sunt conștient că mă vor aștepta și alte lucruri, dar până acum am realizat că viața poate fi și mai frumoasă.

Clujul este un mediu mult mai plăcut pentru mine, ca membru al comunității LGBTQ+;  deși nu poate fi numit un bastion sau o oază pentru o persoană din comunitate, este un loc mai bun și care evoluează constant în acest sens al acceptării sociale.

Andrei

Așa cum un baton cu ciocolată nu este destul pentru a ține de foame, nici Cluj-Napoca nu este fără cusur și mai are multe lucruri de îmbunătățit pe partea de incluziune a membrilor comunității LGBTQ+. Totuși, pare mai bine decât oriunde altundeva în România, ceea ce îl face măcar un refugiu pentru tinerii queer unde să se simtă mai bine.

Articol redactat de Sabin Doboș

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *