Au sosit sărbătorile, ne-am întors acasă și ne bucurăm de magia lor alături de cei dragi. Toți studenții sunt fericiți și lipsiți de griji, nu-i așa? Din păcate, nu. Există și studenți care se plimbă pe holurile pustii ale căminelor în timp ce prietenii și colegii lor sunt înconjurați de familie și de mireasma cozonacului gătit de bunica. Poate fi ușor – poate prea ușor – să uităm de necazurile altora când noi suntem cuprinși de bunăvoie, iar astăzi ne-am gândit să jucăm rolul lui Grinch la Sfertul de Realitate (promit că nu tot articolul va fi depresiv!).
Deși legiuni de studenți părăsesc Clujul și se întorc acasă când se apropie vacanța de iarna, nu toți au posibilitatea de a se reîntâlni cu întreaga familie. În această situație se află și Cezara.
Anul acesta o să fiu doar cu mama acasă. Tata merge la vânătoare și fratele meu va fi cu colegii la colindat. E cam ciudat că stricăm această minunată sărbătoare și că nu suntem împreună.
Totuși, spre deosebire de alții, măcar Cezara are ocazia de a se apropia și mai mult de draga ei mamă:
O să o ajut la gătit, o să pregătim masa, o să colindăm împreună și ne vom uita la poze să ne aducem aminte de toate minunatele momente din trecut.
Vedeți? Chiar nu încerc așa tare să vă stric buna dispoziție. Dacă aș fi vrut să fac asta, atunci v-aș fi prezentat cazuri mult mai tragice.
Dar hai să trecem de sărbători, până la urmă singurătatea nu ține cont de sezon! Cu toții am fost bobocei proaspăt eclozați care s-au trezit (aproape) singuri în ditamai orașul. Părinții departe, prietenii împărțiți în toate colțurile lumii, iar facultatea copleșitoare. Acum că stau să mă gândesc, e destul de impresionant că reușim să trecem de toate obstacolele astea. Dar cum o facem? Poate că nu toți am reușit încă și mereu vor fi noi valuri de boboci buimăciți.
Îmi e destul de des dor de casă. Bine, poate nu de „casă”, dar de oamenii care făceau ca acel loc să se simtă așa. Este un sentiment destul de persistent și uneori parcă tot ce ai face, indiferent cât vorbesc cu acele persoane parcă tot nu dispare. Încerc doar să-mi iau gândul de la el, să mă distrag de la dorul de casă.
Alexa
Sidenote: în caz că vă gândiți ce bine e de clujeni că stau bine-mersi la ei acasă, nu uitați că și ei au fost despărțiți de mulți prieteni odată cu începerea facultății. De asemenea, gândiți-vă că stau în același oraș de două decenii. Școala primară la Cluj, gimnaziul la Cluj, liceul la Cluj, facultatea la Cluj. Poate că începe să li se pară anostă rutina, pe când noi, ceilalți, ne putem bucura măcar de senzația de aventură adusă de explorarea unui oraș masiv în care inițial nu cunoaștem pe aproape nimeni.
În timp ce intervievam studenți pentru articolul acesta, mi-am dat seama că nu sunt singurul care preferă dinamicitatea vieții universitare.
Ținând cont că mi-am făcut o viață aici, îmi vine greu să fac drumuri lungi până acasă și nu știu… nu mai simt nevoia.
Kate
Păi, în mare, nu simt așa mult dor de casă. Sunt așa de multe activități faine în Cluj cu facultatea, cu organizațiile studențești și cu prietenii, că nu prea am timp să mă gândesc la acasă.
Sabin
Probabil că o cauză principală a dorului de casa este lipsa confortului. Ne e dor de mâncarea de acasă, de intimitate (mai ales dacă stăm la cămin), de covrigii Luca etc, iar după ce trecem cu vederea aceste mici inconveniente, începem să ne simțim mult mai liberi.
Voi: dar mie mi-e dor de oameni, nu-mi pasă de confort! Articolul ăsta e inutil!
Bine, bine! Aici e lista cu mijloacele de combatere a dorului de casă (câteva au fost menționate deja de Sabin, dar le voi repeta pentru a avea o listă completă):
- Implică-te în organizații studențești, sigur vei întâlni persoane grozave aici!
- Vorbește cu colegii și încercați să petreceți timp și în afara facultății. Poate că și ei se simt singuri și nu interacționează cu tine pentru că sunt timizi.
- Participă la cursuri! Da, vorbesc serios. Acolo ai și mai mulți colegi faini!
- Caută persoane cu pasiuni comune. Unde? Concertele, patinoarul, chitărelile, lecțiile de dans, biblioteca și bazele sportive sunt locuri destul de bune, depinde ce-ți place să faci.
- Căminul. Locul în care locuiești împreună cu alte câteva sute de persoane. N-ai cum să te simți singur(ă) aici.
- Dacă ai rămas în Cluj de Crăciun și te simți singur, atunci ai putea să te întâlnești cu prietenii tăi clujeni, cu siguranță și ei sunt în oraș. Iar dacă stai la cămin, atunci poți pur și simplu să întrebi pe grupul căminului dacă mai e cineva în aceeași situație.
- Nu uita de obiectele (plușul preferat, pernuța de citit) și pachetele de acasă (mmmm, sarmale).
- Poți oricând să mai vorbești cu cei apropiați. Apelurile video pot fi super folositoare.
- Dacă mergi des acasă (de mai multe ori pe lună, să zicem), poate ar fi o idee bună să o faci mai rar. Astfel te vei acomoda mai rapid cu noua ta viață.
Cam asta a fost tot. Deși sfaturile de mai sus reprezintă o armă de neprețuit în bătălia împotriva dorului, trebuie să vă menționez că acesta va sălășlui mereu în adâncul nostru. Până la urmă, dorul este o manifestare a iubirii, și cine ar vrea să scape de ea?
Oh, și dacă aveți prieteni care nu se reîntâlnesc cu familia vacanța asta, ar fi foarte drăguț să-i contactați. Sărbători fericite în continuare!