Mai sunt doar câteva zile până la venirea Crăciunului, acea sărbătoare feerică pe care unii o așteaptă cu un entuziasm nemaipomenit, iar alții care așteaptă cu același entuziasm… să se termine. Acest sezon vine de cele mai multe ori laolaltă cu adunarea întregii familii la masa tradițională de Crăciun, colinde, voie bună și nelipsitele povești ale bunicilor și părinților despre cum era Crăciunul pe vremea lor și farmecul pierdut al sărbătorilor de altădată.
Ținând cont de acest aspect, a venit timpul să abordăm tema Crăciunului dintr-o altă perspectivă, încercând să înțelegem prin ce modificări a trecut aceasta de-a lungul timpului, în special pe durata regimului comunist.
Cum era Crăciunul înainte de comunism?
Pentru a putea înțelege întreg răul pe care l-a adus regimul comunist modificând Crăciunul și ce anume se urmărea prin aceste modificări, trebuie să înțelegem întâi de toate cum era Crăciunul precomunist și pe ce se axa.
Așa cum ne putem imagina, Crăciunul în acea perioadă era substanțial diferit față de cum îl știm actualmente. Datina împodobirii bradului am preluat-o de la străinii mutați la noi în țară (francezi, austrieci, germani), iar introducerea acesteia nu a reprezentat un proces tocmai facil, din cauză că la noi avea alte semnificații total opuse celei din ziua de azi. Spre exemplu, în diferite zone ale țării, bradul se împodobea când un flăcău se însura sau în cazul în care murea un june necăsătorit. De asemenea, pe vremea când nu exista instalație electrică, în brad se puneau candele la marginea crenguțelor. Pe atunci sărbătoarea Crăciunului era foarte concentrată pe religie și tradiție. Și nu numai că se colinda, copiii chiar își confecționau prin mijloace proprii steaua cu care se duceau la colindat pentru a vesti nașterea Domnului, pe lângă asta se mergea la colind și cu icoana. O parte dintre aceste tradiții s-au transmis din generație în generație prin viu grai și dăinuie până și în prezent, iar altele sunt atestate în cronici medievale și documente istorice, culegeri de folclor și studii etnografice și antropologice, precum: „Tradiții și obiceiuri românești de iarnă”, „Colindele românilor”, „Ritualuri și simboluri în tradiția românească” etc. Iar conceptul de Moș Crăciun, preluat tot din cultura occidentală, a apărut în conștiința românească crăciunistică abia după anul 1880. Inițial, la noi era considerat mai mult un spirit al binelui care aduce multă bucurie copiilor, nu un bătrânel simpatic care se strecoară pe horn și aduce personal cadourile tuturor copiilor, așa cum e azi. Acest lucru este atestat și în literatură printr-o poveste în care acest spirit binevoitor al Crăciunului salvează de la moarte un copil.
Cum s-a furat Crăciunul ?
Dictatura comunistă în România s-a desfășurat între anii 1947-1989 și a reprezentat o perioadă deosebit de tulbure și încărcată de lipsuri prin raționalizarea resurselor, statul la coadă pentru alimente, încălcarea sistematică a drepturilor și libertăților cetățenești, opresiune, propagandă și abuz. Victimele acestui regim în țara noastră sunt circa 2.451.000 și aparțin tuturor categoriilor sociale, religioase și politice, intrând în această categorie pe lângă deținuții politici, atât copiii din orfelinatele ceaușiste ale groazei, cât și femeile care au murit în urma interzicerii avorturilor. Una dintre trăsăturile acestui regim totalitar este reprezentată de ateismul de stat , practic o manevră politică prin care religia se voia a fi înlocuită prin cultul personalității conducătorului. Astfel, Crăciunul fiind la bază o sărbătoare religioasă, a trebuit reinventat.
De ce reinventat și nu desființat? poate vă întrebați. Comuniștii și-au dat seama că era exclus ca sărbătorile de iarnă să fie interzise pentru că acea măsură drastică nu ar fi atras niciun simpatizant și mai mult decât atât, i-ar fi lăsat fără simpatizanții pe care deja îi aveau. Totodată, au realizat că prin intermediul sărbătorilor de iarnă își pot mări sfera de propagandă.
Cum a fost reinventat Crăciunul?
În primul rând, sindicatele au ajuns să organizeze serbări de Crăciun pentru muncitorime la finalul cărora angajații primeau cadouri pentru ei și familiile lor. Mai mult de atât, în spațiul public erau adoptate sintagme precum „Pomul de Crăciun muncitoresc”.
Deoarece în sinea lui cuvântul „Crăciun” are conotație religioasă, comuniștii și-au dorit să-l facă cât mai uitat în vocabularul limbii române și au încercat să-l înlocuiască pe cât posibil. Astfel, pomul de Crăciun devine pomul de iarnă, iar Moș Crăciun se transformă în Moș Gerilă și sărbătoarea Crăciunului în Sărbătorile de Iarnă. Până și la nivelul cadourilor se sesizează modificări semnificative din cauza naționalizării, care a dus la o diminuare majoră a opțiunilor de cadou. Astfel, copiii primeau niște jucării standard pe care și le putea permite toată lumea, dulciurile nu mai erau variate, primeau niște bomboane simple și celebrele portocale. Întrucât portocalele erau populare, se practica obiceiul de a păstra coaja și de a o pune la uscat pe calorifer și în acest fel, mirosul de portocală se împrăștia în toată casa. Aceste lucruri mi-au fost confirmate și de bunica mea, care mi-a povestit că de cele mai multe ori primea numai câteva portocale, dar că se bucura foarte mult că le primea și pe acelea. Pentru ea Crăciunul avea o magie aparte, pentru că se bucura cu tot sufletul de puținul pe care îl primea și privea acea sărbătoare ca pe un moment de speranță și liniște în acele vremuri de restriște. Am vorbit și cu mama mea care a prins numai național-comunismul lui Ceaușescu, fiind născută în 1972. Mi-a relatat că încă de când era copil iubea sărbătoarea Crăciunului și îi simțea farmecul chiar dacă trăia în vremuri dificile, dar pe măsură ce a crescut, deși își amintea de sărbătorile din copilărie cu plăcere, altă amintire a devenit mai pregnantă în memoria ei referitor la Crăciun: statul la coadă ore-n șir după banane și portocale.
Stăteam la coadă mult și bine, iar când să vină rândul meu… se terminau portocalele. Și mă întorceam acasă cu mâna goală.
Se criticau vehement familiile cu posibilități și în perioada Crăciunului, acestea încadrându-se în categoria burghezi pentru că își permiteau să le cumpere cadouri copiilor și aveau brad împodobit. Pe când sărăcia era glorificată și erau date ca exemple familiile sărace, care nu aveau nici ce pune pe masă, darămite bani pentru cadouri de Crăciun pentru copii sau brad. Prin filieră propagandistică și tradițiile au avut de suferit, astfel, se spunea că la colindat merg doar copiii săraci, iar aceștia îi colindă pe cei înstăriți. Totuși, datina colindului era permisă în continuare, dar desfășurarea acesteia era controlată de guvernul comunist, care în fiecare an decidea cât de restrânse sau largi pot fi grupurile de colindători, iar pentru a colinda era necesară obținerea unei autorizații din partea miliției.
În societatea în care trăim azi, ne bucurăm de drepturi și libertăți cetățenești, avem oportunitatea de a sărbători Crăciunul așa cum ne dorim și ne putem alege cadoul perfect dintr-un miliard de opțiuni, așa că poate ar trebui să fim cu adevărat recunoscători pentru ce avem și să arătăm prețuire mai des.
Articol redactat de Kate Armitage
