Seiful Sfertului se umple, încet dar sigur, cu creațiile voastre. Nu uitați că vă așteptăm cu drag orice lucrare pe sacademic@osubb.ro, fie ea poezie sau proză. Între timp, o să lăsăm aici ce am primit noi în ultima perioadă.
Mă chinui să-mi simt locul
Acolo unde parcă nu-i spațiu.
Mă gândesc să plec cu golul –
El fiind tot ce am în mine.
În adâncul simțurilor mele
Caut cauza a ceea ce-mi este
În fața ochilor – neliniștile
Care tac atunci când vreau să mă scap de ele.
Se-nvârt în horă simțurile,
Oprindu-mă din a face vreo mișcare –
Înăuntru jelesc sfâșietor bocitoare.
Afară se stă în resemnare.
Udvarhelyi Sidonia
Decădere
mă-necai în spume
de valuri ciocnite de stânci,
te-aș striga, dar n-ai nume
să mă scoți din apele adânci.
sub veghea cinicului far
zăresc lumini de viață,
dar nici de vreau nu izbutesc
să ies la suprafață.
nimeni nu m-a căutat
în marea zbuciumată,
dar îmi spun oful pe-nnoptat
cu soarta-mi blestemată.
de moartea mea s-agită marea,
furtuni, tunet, potop
eu am rămas cu constatarea
că n-am unde să mă-ngrop.
mă alina doar apa
cu-mbrățișări morbide,
murit-am eu, fata
cu buzele-i livide.
Simona Mircea
Dileli
iubirea în sufletu-mi se strecoară
și arde şi frige,
— e foc;
ne topeam noi,
figuri de ceară,
acum fără formă sau loc.
cu suspine
și flori de salcâm în păr
cutreieram aleile plouate;
sufăr
căci nu vom mai fi niciodată
lumânări parfumate.
flacăra iubirii
ardea tot mai tare,
ne-ncălzeam reciproc;
corpurile noastre
fragile şi moi
au ieşit din joc.
Simona Mircea
Margarete
Margarete împletea mama în iunie pe terasa casei
când mie mi se părea amuzant să port prea multe coronițe deodată.
Margarete mi-a brodat bunica pe pălăria ce am pierdut-o la mare
și am plâns pentru că mi-o furase mica sirena
care brusc nu mai era atât de drăguță.
Margarete avea bunica pe rochia ei preferată.
Margarete a plantat bunica
pentru a uita de necazuri.
Acum bunica nu mai e
și mama îmi dă ultimii mărunți din portmoneu când plec la facultate.
Margarete presez în fiecare vară
între paginile clasicilor ruși.
Margarete îmi împletesc în codițe,
prea multe deodată,
și se destramă totul
la fel cum m-am destrămat eu
când a plecat bunica de acasă
și de atunci nu m-am mai putut coase la loc –
am nevoie de ea
să îmi tricoteze un pulvoer care să mă țină împreună,
dar tot ce mi-a tricotat mi-a rămas mic
și acum plâng câte un pic
pe albastrul infinit al ultimului pulover
și infinitul se micșorează
sub picăturile mele sărate.
Și picturile mele sunt toate codate
în margarete.
Ceai de mușețel pentru un stomac bandajat,
dar pentru suflet margarete.
Margarete mi-a brodat bunica pe pleoape ca să nu pot vedea răul din lume
și mi-a cusut ochii strâns închiși cu ață alba.
Mă vizitează albine
doar că să mă înțepe
Margarete am căutat
toată viață
doar ca să mă pot întoarce la ea.
Margarete în pașaportul meu
spre lumea ei –
bilet de intrare.
Acum doar margarete brodate în regerete
și închise în literaturi străine.
Și margaretele cresc
Fară ea,
Fară mine.
Alexandra Smirnov
„coajă de gheață” — e. maier
vine decembrie
și frigul mă cuprinde
și portocalele deja au apărut (la lidl)
mai ții minte
când îmi curățai portocale?
mă durea și aveam coji sub unghii
mi se lipeau degetele între ele
uram sucul de portocale
(pe piele)
lipicios
îmi provoca atacuri de panică
încă iubesc portocalele
(le iubeam mai mult când mă iubeai tu)
oare el știe să își curețe portocale
fără să facă bălți pe jos?
sigur.
nu e incompetent (ca mine)
cu el te poți tine de mână fără să te lipești
oricum,
azi mi-am curățat singur o portocală.
„manicpanic” — e. maier
îmi crește o durere sub coaste
mă rupe de realitate și mă sfâșie intern
intens intens intern intens INTENS
la dra*u. n-am bani de pastile.
îmi pulsează plămânii în exteriorul toracelor
nu mai fumez dar tușesc fum și cianură
cenușă cenușă cianură cenușă CENUȘĂ
la dra*u. nici nu știu cum arată cianura.
îmi urlă cineva în piept și nu-i recunosc vocea
ba da. ba da. tu ești dar nu înțeleg de ce
de ce ești? te-am sufocat acum mulți ani
la dra*u. nu vreau să te mai văd.
îmi sângerează mâna, am uitat că
ești din sticlă
te uiți la mine cu un zâmbet ciudat
din care curge sânge
îmi curge sânge din buză că-s prost
ești proastă. sunt prost. TU EȘTI. EU.
îmi crește o durere sub coaste
și-mi strigă numele tău să-mi amintească
că nu voi fi niciodată eu pe planeta asta
că exiști tu în ochii lumii. tu. EU.
„θεατρικά πτώμα (theatriká ptóma)” — e. maier
et diem in sempiternum – nici Odeon
n-a mai întâlnit atâta actorie
a căzut cortina peste mine –
îmi retează capul și mai apoi
ce?
nimic; s-au stins luminile în ecoul aplauzelor goale ale mortului din primul rând – mi se rostogolesc gândurile gălăgios și se împrăștie dramatic și cel puțin ironic;
cum să devii barcagiu?
cine a fost sal mineo și cum pot fi
și eu ca el? cât e ceasul la greci?
vezi pagina 142 – direcții de scenă neclare
apucături canibalistice sau pur și simplu natură umană exuberantă și exacerbată
am căutat cuvinte în dex – meseria de actor neplătit și muritor de foame nu îmi permite gând propriu intelige
nt. fazan, te-am închis.
