Nu ar fi o exagerare să spun că, în centrul vieții studențești clujene, se află Campusul Hașdeu. Acolo își au căminele sute de studenți, se află clădirea cantinei, alături de multe săli, unde se mai țin training-uri și, să nu uităm, Căsuța Galbenă, sediul OSUBB și CSUBB. Totuși, în inima acestui spațiu studențesc se mai află ceva: Biserica.
Fie că îi vezi crucea pe deasupra copacilor când urci Piezișa, fie că treci în fiecare zi pe lângă ea pentru a ajunge la cămin sau cantină, mai tot studentul a văzut acest edificiu religios din lemn (are 46 de metri înălțime, e destul de greu să-l ratezi). Poate mulți dintre voi (inclusiv eu), v-ați întrebat „Care-i faza cu biserica asta?” și, eventual, ce a fost aici înaintea ei. Să vă scrieți predicțiile separat, răspunsul vă poate surprinde (not clickbait).
Campusul a fost construit în anii ’60, când populația de studenți din afara Clujului a crescut foarte mult. Totuși, Bisericuța nu a apărut odată cu construirea campusului. Clădirea a fost construită mai târziu și am aflat așa de multe chestii despre ea (dar nu tot, că, deh, am și eu facultate de făcut), încât aș putea scrie pagini întregi despre Biserica din Hașdeu. Mă voi axa pe un singur episod: când a început să apară în peisaj.
Întâi, ASCOR cine?
Dacă cauți pe Google Maps, să vezi cum se numește biserica asta, o să găsești denumirea „Biserica Studenților ASCOR”. ASCOR, sau Asociația Studenților Creștin-Ortodocși Români, funcționează în cadrul Bisericii Ortodoxe Române (BOR), cu binecuvântarea Sfântului Sinod, iar duhovnicii locali au o oarecare influență în cadrul filialelor, conform Statutului ASCOR. ASCOR are rolul de a apăra drepturile tinerilor și conștientizarea îndatoririlor pe care le au față de „Biserică, neam și familie”.
Inițial fondată la București în 1990, filiala de la Cluj s-a înființat din fosta Ligă a Tinerilor Ortodocși din România, în jurul lui Ciprian Negreanu. El a fost anti-clerical, după cum spune într-un interviu, și un răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. După o experiență profundă la mormântul lui Arsenie Boca, acesta se convertește la creștinism, iar după ce termină Filosofia, dă la Teologie. Duhovnicul ASCOR Cluj era ÎPS Bartolomeu Anania, iar ulterior a fost Ciprian Negreanu, devenit preot misionar al studenților.
Această comunitate, peste ani, dezvoltându-se și crescând, a avut sediu fie într-o cameră din Arhiepiscopie, fie la Primărie (actuala clădire a Consiliului Local), iar slujbele studenților (ținute de Pr. Ciprian Negreanu) ajung să fie ținute la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”. Un obicei foarte interesant și apreciat de ascoriști, foști și actuali, este cel al Serilor duhovnicești, când seara, după slujbă, se adunau credincioșii și duhovnicul și aveau, basically, o sesiune de Q&A. Tinerii credincioși sau căutători de o relație mai strânsă cu Dumnezeu, pun diverse întrebări preotului, care le ia în serios întrebările și încearcă să le răspundă și să îi întărească în credință., Pornit de la memoria lui Bartolomeu Anania a Bisericii studențești construită de Iuliu Hațieganu din interbelic și continuând cu dorința ascoriștilor pentru un loc al loc, pentru tineri, pentru studenți, visul unui sediu și a unei biserici proprii, unde această comunitate să își poată ține slujbele și Serile duhovnicești rămâne puternic.
Cum de în Hașdeu?
Chiar și luând în considerare nevoile spirituale ale multor studenți cazați în căminele Hașdeului, motivele amplasării bisericii aici merită explorate.
Locația centrală în însuși inima campusului este datorată persistenței ASCOR. Inițial, UBB le-a oferit un loc în apropierea Ligii Islamice și Culturale de pe strada Păstorului, întrucât parcela de lângă Bețivana (statuia de lângă scurtătura spre Căminul 4) ar fi avut țevi și cabluri pe dedesubt (mai târziu s-a dovedit a fi fals). ASCOR a refuzat, argumentând că o biserică a studenților nu își avea locul altundeva decât în mijlocul lor.
Negocierile au avut loc în perioada în care Andrei Marga a fost rectorul UBB, iar ÎPS Bartolomeu Anania a intervenit în favoarea credincioșilor, după spusele Preotului Negreanu (în Bucuria întâlnirii) și soților Manea (în Un acasă regăsit).
Studenții au făcut ce?
Pe data de 25 octombrie 2003, s-a început, simbolic cel puțin, lucrările pentru ceea ce avea să devină Biserica pe care o știm astăzi. Acest început a consistat în amplasarea unei cruci de lemn pe locul viitoarei biserici. Un prim semn al opoziției unor studenți din campus a fost acela că, nu după mult timp, noaptea, crucea fusese doborâtă și târâtă prin nămol. Crucea a fost luată, curățată, plasată temporar la Sfinții Împărați, pentru a se regăsi în clădirea actuală a Bisericii.
Lucrări propriu-zise au început pe data de 25 mai 2004. Pentru studenți, aparent dintr-o dată și de nicăieri, în spațiul verde dintre scurtătură, scări, Bețivana și cărare a apărut o groapă imensă (poate mai mare decât suprafața pe care Biserica o ocupă acum, după afimațiile ASCOR Cluj în Monitorul de Cluj). Din diverse și disputate motive, mai mulți studenți care locuiau în cămine și mai multe asociații studențești s-au mobilizat și au început proteste și o campanie de strângere de semnături împotriva construirii Bisericii.
Printre diversele critici aduse de studenți și alte persoane construcției bisericii se numără: învățământul laic românesc și valorile multiculturale ale UBB, care nu ar trebui să favoritizeze o religie sau confesiune față de altele; existența altor biserici în apropiere; percepția că nu există o cerere destul de mare din partea studenților (că „pare băgată pe gît”, după cum declară Alina Filip în secțiunea Colțul străzii din Monitorul de Cluj, 24 iunie 2004); că nu a fost făcută conform unui plan urbanistic și distrugerea spațiului verde (nu se potrivește peisajului, e înghesuită zona); absența unui indicator care să descrie datele construcției; absența acordului studenților în acest demers (actualmente, decizii ale universității cu vedere la studenți se iau doar cu acordul reprezentanților acestora). Unele dintre aceste critici provin și de la indivizi care au susținut inițiativa construirii Bisericii.
Cei care vedeau cu ochi buni această adiție la campus o argumentau spunând că: ar ajuta tinerii care sunt mai păcătoși și pe cei religioși care ar dori un lăcaș sfânt dedicat lor în imediata lor vecinătate (care ar fi folosit mai des mai ales în timpul sesiunilor); dacă oamenii merg la biserică din tinerețe, este mai probabil să fie credincioși până la bătrânețe; UBB este singurul centru universitar fără un astfel de edificiu; și că ar reduce frecvența anumitor activități care ar avea loc în acea zonă. Natura acestor activități nu este clară, diverse persoane spunând că se face „plajă” unde se „dezbracă” studentele sau se face chiar „topless”. De asemenea, acea zonă mai era folosită ca derdeluș (inclusiv de copii), ca loc de adunat, de stat la iarbă verde și de cântat la chitară. Drept contra-argumente la criticile aduse, ele au fost minimizate, aparent rezumându-se la: că se distruge spațiul de plajă/topless, că se distruge derdelușul, că e spațiu verde, că studenții ar fi deranjați de clopote.
Singurele menționări ale acestor locuri de topless par să vină din partea susținătorilor construcției, și nu am găsit să fie deloc menționate de opozanți. Are sens: opozanții nu ar vrea să se ridiculizeze, aducând în discuție astfel de contra-argumente, și susținătorii ar vrea să sublinieze (sau poate să exagereze) astfel de motivații, pentru a-și justifica construcția și pentru a strica imaginea opozanților.
Cert este că s-au adunat cel puțin 500 de semnături. Din prezența bisericii de lemn de 40+ metri înălțime din mijlocul campusului, vă puteți da seama cine a câștigat argumentul.
Construirea demisolului a început în 25 mai 2004; în 30 ianuarie 2005 a fost prima Liturghie din demisol; în martie 2008 s-a semnat contractul cu firma de construcții pentru începerea ridicării bisericii de lemn, iar după 8 luni de construcție, pe 13 decembrie s-a ținut prima slujbă în Biserică.
Indiferent de care argumente crezi că erau/sunt mai bune, cert este că acum Bisericuța este o parte din campus, cu care lumea s-a obișnuit. Tinerii și-au început și și-au terminat studenția într-un campus, cu o biserică în el, iar, pentru unii, este o parte importantă a vieții lor studențești.
Articol redactat de Sabin Doboș
SURSE:
Biserica Studenților din Cluj-Napoca – Un acasă regăsit, Andrei Chețan (coord.), Ed. Pietrele Vor Vorbi, Cluj-Napoca, 2021.
Biserica Studenților din Cluj-Napoca – Bucuria întâlnirii, Corina-Maria Negreanu (coord.), Ed. Pietrele Vor Vorbi, Cluj-Napoca, 2021.
Monitorul de Cluj: Bisericuța din Hasdeu, contestată încă înainte de construire, Florentina Tătar, 23 iunie 2004; Studenții nu vor biserică, Loredana Șveduneac, 24 iunie 2004; Bisericuța din Hasdeu, gata de Sfintele Paști, Florentina Tătar, 8 noiembrie 2007.
Pr. CIPRIAN NEGREANU – ”Mă străduiesc să le ofer tinerilor odihnă sufletească în biserică”, Claudiu Târziu, în Formula AS, Anul 2013 Numarul 1072.
Statutul ASCOR.
Secțiunea Despre a site-ului ASCOR Cluj.
Biserica din Cluj cîștigă la ASCOR, Bela Ambrus, în articolul Culta noastră cea de toate zilele, în Academia Cațavencu, 29 iunie – 5 iulie 2004.
Biserica Studenților din Campusul universitar Hașdeu, sfințită de ierarhii Arhiepiscopiei Clujului, Darius Echim, în mitropolia-clujului.ro.
Expansiunea manifestărilor religioase în învăţământul superior românesc Organizare, studii de caz, consecinţe, Solidaritatea pentru Libertate de Conștiință, București, 2009.Complexul studențesc Hasdeu, anii ’60, în Ziarul de Cluj, 23 martie 2021.
