Încă dinainte să ajung la facultate am auzit despre proiectele Erasmus, însă până la momentul înscrierii nu le-am acordat prea multă importanță. Tot ce îmi doream era să “evadez” din România, să descopăr o nouă țară. Tot timpul mă gândeam la faptul că acesta e singurul moment din viața mea în care o să primesc bani pentru a călători, astfel că trebuie neapărat să profit de șansa asta.
Lipsa mea de cunoștințe m-a adus în ipostaza în care am avut destul de multe probleme după momentul în care am fost acceptată.
Procesul de aplicare nu este dificil. Acesta constă în depunerea unor acte, scrierea unui eseu motivațional și susținerea unui interviu, de obicei în limba engleză. Din punctul meu de vedere, etapa acesta este cea mai simplă. Urmează multe lucruri pe care va trebui să le faci, pe cont propriu. Astfel, o să vă învăț din propria experiență, ce să NU faceți.
Prima greșeală pe care am făcut-o a fost ca am ales proiectul în funcție de țară, fără să acord prea multă atenție facultății partenere. În momentul în care mi-am completat Learning Agreement-ul (contractul în care se menționează materia de la universitatea din România și echivalentul ei la universitatea parteneră), am fost nevoită să aleg cursuri de la 2 facultăți diferite din cadrul universității gazdă. Astfel, am ajuns să fac naveta între 2 facultăți, una dintre ele fiind accesibilă doar cu trenul (un drum de 6 minute, dar totuși nasol).
Un alt sfat pe care mi-ar fi plăcut să îl știu înainte să aplic este să mă interesez de aeroporturi apropiate orașului. Chiar dacă pentru mine acest aspect nu a reprezentat o problemă prea mare, cunosc multe persoane care au plătit mai mult pe biletul de tren de la aeroport spre destinația finală decât pe avion. Aici aș mai avea de adăugat faptul că, pentru cei care doresc să călătorească în Spania, cardul ISIC oferă reduceri la Renfe, compania cea mai cunoscută de transport feroviar de aici. Cardul acesta e un fel de StudCard, dar cu uz internațional. Așadar, poate fi folosit oriunde în Europa, oferind reduceri la diverse site-uri și atracții turistice.
Totodată, aș mai recomanda să ajungi în mobilitate (țara gazdă) în timpul săptămânii, preferabil înainte de a începe orele efectiv pentru a putea primi orarul și pentru a rezolva toate actele de care ai nevoie la început. Astfel, prima săptămână nu va fi atât de copleșitoare.
Sfatul care m-a ajutat cel mai mult pe mine, însă, a fost să intru pe grupul de Erasmus al orașului gazdă. Acolo vei găsi diverse linkuri pentru grupuri de Whatsapp, unde toată lumea este dornică să te ajute cu orice întrebare ai. Tot acolo găsești și cele mai bune oferte de cazări și diverse excursii la prețuri reduse, făcute special pentru studenți.
Concluzii
Chiar dacă am întâlnit multe piedici, nu regret nicio secundă alegerea mea de a aplica. Trebuie să recunosc, am vrut de multe ori să renunț, însă o șansa ca aceasta nu trebuie ratată. E nevoie de mult curaj să părăsești locurile și oamenii care îți sunt cunoscuți, însă, garantez că această experiență este una de neuitat.
P.S: Dacă totuși, nu ești sigur că poți pleca un semestru din România, există diverse mobilități care durează aproximativ o săptămână în toată Europa. Condiția este să ai minim 18 ani. Aceste proiecte Erasmus+ se axează pe o tema, workshop-uri zilnice focalizându-se asupra ei. Partea cea mai bună este că sunt sponsorizate integral, atâta timp cât te încadrezi în suma menționată oferită de ei (care este chiar suficientă).
Articol redactat de Borșan Alexandra
